Să luăm de exemplu un înger –
acest personaj demodat –
să-i înfigem un cui ruginit în talpă,
să-l punem apoi s-alerge printre oameni
iar noi să-l întrebăm sfâșiați de milă
de ce plânge și pe cine caută,
să-i oblojim rana din care va curge
doar mir și un vin dulce,
să-l punem să doarmă-n grajd
în cuibul rândunicilor din tavan
și să-l lăsăm acolo
până l-o mânca motanul.
Să-l plângem iar, să-l pictăm în icoane
și să-i punem pe copiii noștri
să-i învețe povestea – nu asta
cealaltă în care noi alergam
cu un cui în talpă și un înger
ne întreba de ce plângem…