Răsuflu greu și întrerupt,
Inima-mi pocnește-n ritmuri scoțiene,
Cu ochii de vultur ce-ard mocnit, mă uit
La tabloul morții printre obositele-mi gene...

Ce sumbru, gri și liniștit...
O teamă grea și nemiloasă
Îmi devorează sângele cu-n apetit
De vampir... și vena-i dureroasă!

Disting în ceața nebuniei
O rămășiță de lumină,
Sclipește pe-un colț al mesei,
Acum îi simt căldura lângă mine...

Și parcă vrea să mă înghită,
Fantasmă albă cu scântei de iad,
Iar moartea din tablou se ridică
Și-mprăștie-n jur un miros fad...

Incolor îmi văd chipul în oglindă,
Și trupul moale-i la pământ cazut,
Privesc de sus scena insipidă,
Și-mi amintesc clar cum totul a-nceput...