Deodata amandoi cate o tigara am aprins
si-n ochi o licarire de suflet ti-am vazut.
In foc efemer ,in scrum n-am crezut
si pentru mine sperante-n etern ,din stele,s-au stins.

Doi licurici muti in noapte priveau,
copilarii si vise ce din iubire-am zidit,
sferice reflexe de fericire ne zambeau,
iar umbrele de fum,regretele lumii le-au ocolit.

Acum cand al momentului repaos a trecut
si din memorie mai caut o clipa de vis,
cand nu pot percepe din fum paradis
si totul imi pare in scrum prefacut,
din ceata pierduta mai pot memora,
ca prima tigara ce s-a stins a fost a ta.