Captiv
între stânci de tăcere
mă izbește
aerul cristalin

Urletul alb al himerei
imi da tarcoale

Ora precum ghinda
cade în iarbă
Umbra greierilor
urcă în sângele meu

In foișor
luna de ceară
taie noaptea în două

păstrăvul costeliv
intre pietre
se subtiaza