De-ar ploua un an întreg prin părul meu...
Să simt curcubeul apăsând timid
pe stânci lucioase, rătăcite-n deșert...

Și vălul prin care privim:
haină de vise, să-l țes mereu...
Cuvinte roșii rostogolite cu gust acrișor
aud mereu, le prind și le aprind.

Cimbale și țitere-mi răsună,
pe tălpi am pământ străin..
M-adun, curg cu greu
spre marea-vărsarea mea.

De stele n-am vorbit, n-am visat,
întunericul nu mi l-am văzut, l-am uitat...
Și iar trec cu inima alături,
mă văd venind în lume,
cu mine-mi sunt singur...