agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-13 | [This text should be read in romana] | Ah, inima ta ca un copil în scutecele privirilor întotdeauna îngăduitoare… spui “dragă Soare…dragă Cale Lactee…” îți treci o rază prin păr - să devii subțire să te lumineze - însenineze, să usuce bălțile trotuarelor de care ești atrasă irezistibil (cu siguranță că în existența trecută ai fost pește) să încapi prin coridoarele străzilor lungi, strâmte și ininteligibile cu toată trena ta de doruri de dimineață: prima carte cu zâne de la 9 ani marele tort cu frișcă și lumânări roz de la 10 ani pe care l-ai împărțit cu pisoiul Toto - v-a fost rău la amândoi două zile apoi el a murit călcat de tren - casa voastră era lângă gară unde el se retrăgea uneori îngândurat pe pietrele scăldate de soare dintre șine, un iubit de care nu știi ce să mai crezi (cum a putut să nu te iubească când tu îl iubeai și îi spuneai chiar uneori , când era frumos Toto) și obișnuința ta de a coborî din tramvai alergând după poeți grăbiți cu autografele lor elaborate (mai târziu ți-a părut rău că te făcuseși destul de mare - erai la liceu, îți crescuseră sânii și nu-ți mai permiteai abordările înțelepților …) …dar mă întreb o să crești oare vreodată cu adevărat?… mai aseară spuneai că ai visat o pădure de chiparoși și fiecare copac avea un Budha al lui căruia îi spunea poezii din Sapho și dacă noi am avea bani să facem o pădure a noastră, lângă București - ne-am deghiza și-am învăța din versurile poetei în fiecare seară, până târziu înspre dimineață când soarele va alunga stelele complice și tu va trebui să mergi la cursuri eu să-mi beau cafeaua și să te aștept cu teama că ai să descoperi cine știe ce alte poezii în cursul de la 11 la 13 sau în cel de informatică ori matematici superioare de după-amiază și nu vei vrea cumva mâine o agora în care să mori pentru niște cercuri desenate pe nisip În ritmul ăsta mă gândesc cu teamă câte cafele va trebui să mai beau să nu mai ies din casă să nu-ți calc cumva pe inima risipită pe toată traiectoria zilei
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy