Ce bine-ar fi, s-aprind
un nor cît un pai,
de visat fîn, ca o durere,
de așteptat un alai,
să merg in cireși în mai,
să întreb iar, cît-i-o bere,
să-ți ating pîntecele,
sau sînul mamei mele,
să mă absorb dulce într-un soi
de poem sublimat, È™-apoi
sa mă resublim într-un pahar mare
cu gin, să simt buzele tale,
înc-o vineri seară, sau poate,
să mor, să trăiesc
ca ostia, ca un trup zeiesc,
să trec in neant, in șoapte,
încet,
ca o seară în dulce noapte.