când Marea Egee în plumb se topește
e semn că în Soare cuptoarele-s pline
și-n aer iluzia umbrelor crește
de-mi pari un nisip mișcător de albine

un cântec tăcut ca un val stins la mal
e trupul aprins transformat în cenușă
și sângele-n vene are nevoie de-un val
să-l pună-n mișcare, să-l scoată pe ușă

după-amiezile-aici cad direct de pe Soare
aruncate și prinse ca un dans pe tăciuni
te văd și te pierd într-un abur de mare
iluzie smulsă din rugăciuni