Pădurea cu cornul ei
ca sânul, sânul,
murgul meu,
ca mama, acolo in doliu
pe sâncă,
picioarele-n apă,
o fi, o fi murit cineva la etaj.

Muntele, marea, țara,
chipul de BCA al iubitei mele,
ea are același sân, sânul,
când stă goală
sau aproape smoală
pe canapeaua mea.

Pleata ei de smochine
și cireșe, kiwi, portocale, nucă de cocos, cola,
pielea ei în vișiniul patului meu,
în vișinul dragului meu,
omul pieptului meu,
omul, feblețea mea:

acum știi;
totul,
totul,
tutol, am zis, tutol
e-al MEU!