Ce mă apasă mai adânc, în mine,
Îmi încovoaie clipa ce asudă
Și mă îneacă-n cuib de iarbă udă
Să nu mai simt mireasma de sulfine ?

Ce mă strivește ca pe-o coaptă dudă,
Sub talpa zilei cu mișcări străine,
Ce chip îmi smulge graiul și îmi ține
Silabele în cumpănire nudă ?

Nu îi răspund ispitei ca o ghiară,
Rămas cu fruntea-n glod, uitat de zbor,
Dar îi primesc strânsorile de fiară

Și glasul slab, șoptind ispititor,
Ca să mă-ncarc cu dulcea lui povară,
A gândului de-a pururi răbdător.