Omar Khayyam mai duce dorul
Femeilor de pe la hanuri,
Ce fi-vor in curand ulciorul
Menit a potoli elanuri.

Acolo unde el sfarseste
Povestea lui cu cai si iepe,
Ca-ntr-un cosmar, diavoleste,
Povestea mea abia incepe.

Tu te vei naste iar din lutul
In care-ai coborat intreaga
Ca te trezeste sfant sarutul
Care din toate te dezleaga.

Si-asa cum tu fusesesi vasul
Din care au baut drumetii
Ca un bolnav trezit mi-e glasul
Chemand din nou heralzii vietii.

Acesti drumeti care baura
Din trupul tau, si vin, si sange,
Si care cu-o duioasa ura
Stiau la piepturi a te strange

Vor fi si ei curand ulcioare
Din care o sa torni cu mila
Un vin in birturi populare
In moi tacamuri de argila.

Frumoaso, pune-ti alta haina
Ca vor urma aceleasi chinuri,
Dar tu alege-n mare taina
Pe cel mai negru dintre vinuri.

Si, cum santem cu toti la masa,
Si vii si morti, tot impreuna,
Tu, prin purtarea ta aleasa,
Trecuta moarte ti-o razbuna

Si-n bratele caldurii tale
Sa-i porti pe cei ce te cantara,
Poeti ce devenira oale
Si un Omar Khayyam de ceara.

Ca el, care-ti dusese dorul,
Si-n lut a zis ca-ti vine bine
Omar, sa fie el ulciorul,
Din care sa te bem pe tine.

1985