dezamăgire


soare tăcut plecând din priviri
plânge mut izvorul de plumb:
sufletul meu.

și-am crezut că-i doar o părere,
ochii pluteau despărțiți de-amintiri
cineva-mi vărsase noaptea-n odaie
și-un buchet de tristeți
riduri adânci ale clipei cu aripa au decapitat
secunda ce-o așteptam de-o viață.

țes necuvintele pânză de doliu.
în veșminte uzate de gânduri
plânge mut izvorul de plumb:
sufletul meu.