E un peisaj îmbrăcat în perspectiva
prea îngustă,
adică închisă
în turnul care
parcă se scurge spre orizont
pînă să atingă un infinit,
falia dintre tine și mine,
cum se întinde,
ca balta de ulei
despărțirea cerului cu pămîntul,
cea fără de cusur,
și deci fără nici o noimă,
prea îngustă,
adică închisă
în turnul care
parcă se ridică spre soare
pînă la un simplu punct –
locul de unde se scapă din tine
către unghiul de fugă
dintre margini și Noi,
dilatat ca pupila de noapte.