toamna
anii imi cad pe crestet
nedumeriti la numar
ii rulez ca pe tutun
in foi plapande de fericire
si ii impart in hapuri egale
pleopelor
buzelor
palmelor
astup rosturile dintre coaste
imi tes din secunde un zambet nou
cu motive florale
si astept sa fiu vizitat
de femei goale
sa le zidesc pe retina
pana la primavara