Prin frunzele de-aramă
nestingherit, e vântul.
De vrea, dintr-o suflare
înconjură pamântul.
Sărutul brumei reci
îndepărtează frunza,
ramurile sunt goale
după ce îi simt buza.
Ele-și iau rămas bun
de la ai lor părinți
și se desprind usor,
duse de vânt cuminți.

Copacii goi așteaptă,
încă o toamnă trece…
Așteaptă primăvara
de după iarna rece.