Eu sunt o corabie
cu catargele rupte.
Cârmaciul e orb, nu vede compasul.

În negura groasă (nici fulger străluce)
eu clopotul meu îl bat în zadar.
Nimeni n-aude, nimeni n-ajută
Când el nu e sigur de-a mai scăpa.
Tremur tot și barba mi-i udă
Frica-n șuvoaie îmi curge prin ea.