De ce privești absent
Când eu vorbesc și vreau sa fii atent?
De ce ai ochii împovărați de doliu,
Ca și al nopții întuneric
De voalul trecutului himeric?
Mă doare indiferent sa te găsesc,
Când dupa albe nopți de gânduri negre
Aș înclina să cred că te iubesc...
Dar tu?
De ce nu pot citi în ai tai ochi
Pe care genele grele parcă ar fi perdele,
Menite să te apere de toate cele rele?
O poarta parcă ai creat,
Căci vrei să fii învingător mereu,
Cum nu mereu ai câștigat,
Dar nu ești decât un biet prizonier,
Al zidurilor ce le-ai înălțat.
Făra a ta iubire,
Mai bine nu te văd;
Dar nici sa te văd n-aș suporta
Dacă în ochii tăi n-aș însemna ceva;
Să te iubesc și sa nu te pot vedea,
Mi s-ar părea mai dulce moartea;
Dar să te văd zi de zi,
Fără a mai te iubi?
Atunci cum aș mai putea trăi?