Învătasem că o nemișcare se poate înlocui cu o alta
deasupra mea era aceeași carte verde deschisă la o pagină fără sens
un acrobat cu ochii închiși își repeta pe umerii mei dansul
triplu salt triplu axel podul de piatră din picioare
toate bineînteles mai mortale decât s-ar cuveni
într-o peliculă îngalbenită un barman vietnamez amestecă un Martini
shaken not stirred
întind paharul în căutarea individualității
el îmi toarnă
mă regăsesc indisolubil incongruent indivizibil cu mine însumi
prim
dar ca întotdeauna al doilea
mergând pe aceeași stradă fără nume un felinar aruncă o remarcă
remarca e întotdeauna aceeași încerc să o prind din zbor
filmul ruleaza cu încetinitorul
remarca se sparge în fața degetelor mele
bărbia îmi lovește indiferența asfaltul
ți s-a părut îmi spune mâna dreaptă
angajată într-un ciclu sălbatic în care buzunarul de la spate
e actor secundar într-o coproductie demnă de un studio mai bun
ți s-a părut
repetă la urechea mea un glonte de cupru
ți s-a pă-rut
mai spune el înainte să dispară între câteva fire de păr
mi s-a părut
repet și eu după el citind mai departe dintr-o carte cu portative
știi, am emoții am atâtea emoții încât aș putea să deschid o școală
cu pereții de sticlă în care să învăț degetele să recunoască
în care să predau dezvătarea de Braille
în care să mă trezesc degeaba
ți s-a părut trecatorule
acolo nu a fost niciodată o stradă
acolo nu se vorbea nici o limbă credibilă
acolo realitatea se numește Ana
iar din când în când trenul.