În vara aceea fatidică
Ce o purtam scrijelită pe coapse
Din ziua nașterii tale,
Ne-am ascuns într-un vis nenăscut.

Sufletele contopite se revărsau generos
Pe așternuturi fără amintiri,
Gândurile se dizolvau nerostite
Pe trupurile arse de iubire.

Gura ta avea gustul sărutului meu,
Cearcănele aveau paloarea orelor târzii;
Trupu-mi era inundat de setea ființei tale,
Retina împrumutase amprenta privirii verzui.

Firele de păr își combinau nuanțele,
Hainele făceau schimb de identitate,
Iar sentimentele, de experiență.

Astfel mă întrebam uneori
Pe cine iubesc mai mult:
Pe tine, ce imi stăpânești ființa
Sau pe mine, ce nu-mi mai apartin?

Chiar și oglinda se teme
Să ne recunoască.