Nu-i nimic iubito,
poți defila în neglije roșu
și bucle arămii.
Voi privi la fel de liniștit
meciul Milano-Parma
și-ți voi cere poate,
o alună sau două.

Nu-i nimic iubito,
îți pot jura credință veșnică
cu aceeasi ușurință
afișată către cealaltă,
mai înaltă ca tine.

Nu-i nimic iubito,
îmi poți cere orice, oricând.
Cu timpul te vei obișnui
cu tăcerea.

Nu-i nimic iubito,
poți pleca furioasă, trântind ușa
ca multe altele înaintea ta.

Numai să nu uiți alunele,
iubita mea.