tuturor v-am dovedit că sunt de nimic./Singurul neconvins sunt eu./Tot ce-mi trebuie este o planșetă și un teu,/ochii și visele -o schiță A MEA- o inimă plină;de tine mă ridic./Crăcile ce-mi împăinjeneau privirea/crescute,stropite cu indolență au înghețat./Acum furtuna-mi din suflet le spulberă și văd, dar nu aevea.../și-mi văd iarba,văzduhul,soarele -universul de tine existat./Ascuns de ape adânci și negre am respirat venin/cu voința înecată,suprafața unde e nici știam,de ce,cum,când,cât.../Acum luminat de propria-mi ta rază mă despovărez de ipoteticile lesturi și vin./Și-mi văd calmul,liniștea,verdele -marea- de tine sunt îmbibat./Alerg,frigul mă mângâie,iubirea inima-mi plouă./Alerg cu rănile supurându-mi sângele stricat,dar m-am oprit/Sunt fericit./Miros dulce și cald a tine,am să vă arăt eu VOUÃ!