aștept la geam ceva să dăinuie măcar de-ar veni dragostea zice
de-ar veni deodată ca un anotimp greu de zăpadă accept să fiu singur și să
mă strângă iarna la sânul alb azi chiar am văzut o babă de omăt cu sâni
maiestuoși ca Barbie de-ar veni dragostea zice de-ar veni mai aproape de
ființa mea ca un sclav corpul meu de teracotă poate în ținuturile calde
asta nu mai are priză dar aici cu ce-mi voi umple nopțile da de-ar
veni de-ar dura ca o iarnă polară în care cineva îl citește integral
pe Lev Tolstoi inclusiv epistolele

în ajunul culorilor galbene ziua mi-aduce
lungi frământări trec pe stradă cu bucuria
îmbuteliată un biciclist saltă pe-o roată
adresa mea azi e un cal de piatră îmi zâmbește
deschis călărețul la picioarele mele o cioară-și
aprinde-o țigară vântul țipa ca un coșmar
importat dintr-un trib necivilizat salutabere
salutabere căluțule azi am dispoziție și-ți spun
rămas bun
rămas bun
în mijlocul gloatei de saltimbanci și precupeți
mi-am desfăcut prăvălioara cu cioburi colorate
am vândut ieftin caleidoscopuri am prezis eclipsa
am șlefuit versuri despre moarte am cântat din pahare
am străbătut de-a curmezișul terenurile poeziilor mele
meridianul dorinței pe care l-a arcuit feminitatea
în bezna universului am sărutat copiii pe creștet
micile menstruații erau credința mea
am căutat libertatea la care renunțasem singur
am ronțăit moneda din copilărie ce se ține sub limbă
fără ea nu mă pot întoarce acasă când închid prăvălia
chiar ea o să sune de poarta țintirimului
rămas bun
rămas bun