În frământarea sufletului meu
Te-ai strecurat tu
Așa cum în covorul frunzelor uscate
O frunză de arțar
Coboară blînd
Lângă perechea ei
De zile-ntregi plecată...

Te-ai așternut în viața mea
Ca o căldură dintr-un vis
Dar vântul mi te-a luat
Și doar o clipa,
Lângă mine
Iubire tu mi-ai dat...

Ce foșnete de pași
De cizme, de bocanci,
Se trec prin noi aproape.
Ce lacrimi mari
Rimel întins și negru
Lasă-n pleoape...

Te-am urmărit
Doar din priviri
Și te dusese-și tristă
Dar stai puțin, mai am o vorbă...!
"-Iubirea mea încă există..."