De-ai ști, m-am tot gândit fătuco,
De ce l-au alungat netoții,
Pe Eminescu,
Și-n mintea mea crezut-am c-au făcut-o,
Să poată să-l citească toți nepoții,
Pe unul mai modest.....
Ca Păunescu.

De ce al nostru neam nu mai aude,
ÃŽn versurile-i triste, ca valuri sparte-n mal
Pe Eminescu
Și nici vioara dulce,
Sub care se ascunde al Dunărilor val
George Enescu....

De ce n-au plâns cu el la mal de lac,
Să lăcrimeze-n lună,
Cu Eminescu,
Și cum de i-au venit de hac
Și cu balada pîn-la urmă,
Lui Porumbescu.

Câți vor mai trebui să piară
Și să le spunem genii mai târziu,
Ca și lui Eminescu,
Și cât in lume lumea va mai fi o fiară
E prea târziu...E prea târziu.........
Zicea cândava tot el ......
Tot Eminescu.


|