agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-16 | [This text should be read in romana] | Cotidianul :: "Iliescu, vinator cu pana de iepure" :: (147 afișări) Autor: I.T. Morar, Tiberiu la Vineri, 04 Februarie 2005 - 09:48 AM Traseul sportivului Ion Tiriac a fost netezit multi ani de premierul comunist Ion Gheorghe Maurer. Acest lucru il stie bancherul de acum, dar si fiul fostului prim-ministru comunist, Jean Maurer. El a acceptat sa discute deschis cu reporterii „Cotidianului“. Vedeta sportiva a anilor ’70, Ion Tiriac a ajuns acum unul dintre cei mai bogati romani. El l-a avut mentor si protector multi ani pe fostul premier comunist Ion Gheorghe Maurer. Acum l-a depasit: locuieste in casa fostului mentor, are toate pustile de vinatoare ale acestuia. Mai mult, sora tenismanului a primit cadou de la sotii Maurer tablourile de pe pereti. Motiv pentru care Jean Maurer are dubii legate de prietenia lui Tiriac fata de tatal sau. Cind l-ati cunoscut pe Ion Tiriac? Aveam 15 ani. Cam prin ’64-’65, nu stiu exact. Tiri - asa cum ii spuneam eu - a ajuns la noi pentru ca tatal meu avea multi amici in Brasov si o pasiune comuna: tenisul. Cind l-am cunoscut, il priveam ca pe un semizeu. Era o vedeta, un sportiv cu un fizic impresionant, avea umor si o inteligenta nativa foarte ascutita. Mai tirziu mi-am dat seama ca ma privea ca pe un copil de bani gata si atit. Vinatoarea era alta pasiune comuna? A devenit o pasiune comuna dupa ce Tiri a fost un elev disciplinat al tatalui meu. Au fost impreuna la vinatoare de citeva sute de ori, iar de multe ori am fost cu ei. Eu nu am vinat intotdeauna cind am fost cu tatal meu si Ion, iar acum nu mai fac acest lucru deloc. Care a fost relatia dintre ei? De la mentor la discipol. Tata l-a ajutat in foarte multe lucruri. Sa obtina viza oriunde trebuia sa plece, sa pastreze banii cistigati la turnee fara sa-i schimbe in lei la un curs dezavantajos, dar sint prea multe lucruri ca sa le insir acum. De unde a avut Tiriac prima pusca de vinatoare? De la tatal meu, la finele anilor ’60. S-a jucat Cupa Davis in Romania. Tata i-a promis o arma Holland&Holland daca va cistiga turneul. Pusca valora atunci 35.000-40.000 de lire sterline. Nu a cistigat, dar a primit cadoul, pentru ca tata a fost impresionat de felul in care Tiri a dat tot ce a putut mai bun. Tatal dumneavoastra avea o colectie valoroasa. Unde sint toate armele? La Tiriac. Tata avea 32 de pusti, patru erau Holland&Holland, a doua arma de vinatoare ca si calibru, 375, iar restul era unicat sau din serie limitata. Una i-a fost daruita de Regina Angliei - aceasta avea incrustatii din aur -, alta de Sadoveanu, si-a mai cumparat una etc. Multe i-au fost facute cadou. Prin 1991-1992, Tiriac m-a sunat in Germania (n.r. - tara in care Jean Maurer a fugit in ianuarie 1989) si mi-a spus ca vrea sa cumpere cele 32 de pusti de la tata, iar parintele meu este de acord. El stia ca sint trecut in testament si de aceea m-a avertizat. Nu am putut face nimic. L-am sunat imediat pe presedintele companiei Krupp, Berthold Beitz, iar el mi-a spus sa-l sun pe tata, ca-i ofera minimum 300.000 de marci si maximum 500.000 pe loc. L-am sunat, dar el a spus ca nu-si da armele la straini. Am aflat dupa aceea ca Tiriac i-a dat doar 60.000 de marci, un pret foarte mic. V-a deranjat acest lucru? Da, dar nu pot sa-l condamn pe Tiriac. Cred ca nu a inteles prietenia cu tatal meu. Eu nu as putea sa-i fac asa ceva unui amic. Daca as putea sa-l ajut, as face acest lucru, dar nu mi se par normale astfel de afaceri. In afara de asta, nu cred ca tatal meu era in deplinatatea facultatilor mintale la cei peste 90 de ani ai sai. Daca se intimpla acest lucru in Germania, puteam sa-l dau in judecata si as fi cistigat armele inapoi. Acum nu le mai vreau. Am inteles de ce tata a preferat sa faca aceasta afacere neprofitabila. El oricum nu a avut niciodata notiunea banilor, iar la batrinete, ce sa mai spun? El s-a gindit ca Tiri il va ajuta, ii va usura batrinetea - nu cu bani foarte multi, dar ii va oferi un fel de securitate. Este drept ca Ion l-a ajutat. I-a dublat pensia, la un moment dat. Ce pensie avea fostul prim-ministru? La citiva ani dupa 1990, tata avea pe cupon 700.000 de lei, iar inainte de a muri primise o marire: 1,5 milioane de lei, in 1999. Tiri i-a dublat pensia cu bani din buzunarul sau si ii sint recunoscator. Eu eram somer prin Germania si nu puteam sa-mi ajut parintii. M-a deranjat insa prin 1993 un alt gest, care nu se face. M-a sunat fostul meu socru, Gavrilovici, si mi-a spus ca Rodica - sora lui Tiriac - a venit sa ia tablourile lui tata, cam zece. Avea ceva din Scoala olandeza si „Livada de visini” de Grigorescu, la care tineam foarte mult. Care a fost reactia dumneavoastra? Am sunat-o imediat pe Rodica, iar ea vorbea cu mine cu „dumneavoastra”, dupa peste 30 de ani de tutuiala. Mi-a zis ca parintii mei i-au dat tablourile cadou. Asta in situatia in care mama era semileguma, iar tata nu mai vedea, nu mai auzea bine si avea rare momente de luciditate. I-am spus ca nu stiu ce valoare au tablourile, dar pentru mine este una sentimentala. Imi aminteam cum ma facea tata dobitoc cind eram la masa, iar eu priveam peste el la „Livada” lui Grigorescu. Ca exemplu. Mi-a raspuns textual: „In aceste conditii, discuti cu avocatii nostri”. Eu nu aveam avocat, iar povestea cu tablourile a ramas ca-n 1994. Chestia cu armele sa spun ca am inteles-o, dar cu tablourile - nu stiu ce sa mai cred. Ce s-a intimplat cu tablourile? Am auzit din cercul de amici ai lui Tiri ca nici el nu a vrut sa profite de acest cadou, iar o parte le-a dat cadou lui Adrian Nastase, sa le agate pe holurile Parlamentului, iar altele au ajuns pe pereti la Centrul Olimpic Roman. Ii transmit lui Ion Tiriac ca-mi vreau tablourile inapoi, iar daca are de gind sa ma gaseasca, chiar o poate face. Din 1997 m-am stabilit in Romania, iar tehnologia iti permite sa gasesti pe oricine. „Mistretul poate fi egal cu Tiriac daca are pusca“ Jean Maurer nu este de acord ca vinatoarea de la Balc a fost un macel, dar nici cu afirmatia lui Ion Tiriac ca animalele sint egale cu vinatorul sau cu comparatia dintre porcii din gospodarii si cei din paduri. „Nu a fost un macel, pentru ca acolo sint circa 700 de mistreti, iar o femela fata cam 14 pui pe an. Este un surplus si a fost bine organizat evenimentul, din informatiile mele. Ca nu este etic este o alta problema. Tiri nu are cum sa fie egal cu mistretul, pentru ca acest lucru se poate intimpla doar daca animalul are pusca sau vesta antiglont. Iar sa faci o comparatie intre sacrificarea porcilor din gospodarii si cei salbatici este cel mai idiot exemplu. Poti compara merele cu perele?”. Casa lui Maurer este stapinita cu 220 de euro pe luna Chiar in 1990, Regia Autonoma Administratia Patrimoniului si Protocolului de Stat (RAAPPS) s-a executat la ordinului lui Petre Roman si i-a acordat o casa lui Ion Tiriac. Astfel, fostul tenisman s-a intors in casa mentorului sau, pe bulevardul Mircea Eliade, unde l-a cunoscut si pe Jean Maurer. Vizavi de resedinta lui Ceausescu, in Cartierul Primaverii, se ridica micul palat locuit cindva de Maurer. Vila de pe malul Lacului Floreasca are 14 camere, adica vreo 400 metri patrati locuibili, iar curtea si terenul de tenis insumeaza 5.000 de metri patrati. Chiria este modica: circa 220 de euro pe luna. Mai putin decit o garsoniera in aceeasi zona. Daca RAAPPS ar fi inchiriat cladirea unei societati comerciale, ar fi cistigat minimum 4.000 de euro, fara teren. In timp ce familia Tiriac locuieste in aceasta casa de protocol, institutia statului se judeca cu adevaratul proprietar, Hrant Mesrobian, cel care revendica locuinta nationalizata. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy