Așa și în bucătărie. Îmi pun mănușile portocalii, de cauciuc, și tac fir-ar să fie. Tac. Nimic nu e mai util ca o unghie în strunga gurii. Îmi plimb saliva printre gingii și scuip în chiuvetă. Nu ai cum să fii aici. Nu ai nici o șansă să vezi cum scuip. Iar acum n-ai să vezi cum apăs pe pedală și încerc să-mi frânez jetul. Cum nimeni din trenul ăsta nu are cum să vadă șervețelul mentolat mototolit și lipicios căzut între șine.
Și la fel, după cum apa nu are formă stabilă, nici în război nu există condiții permanente. În consecință, cel care știe să câștige victoria, modificându-și tactica după situația inamicului, merită să fie divinizat. Din cele 5 elemente, nici unul nu predomină în mod constant, din cele patru anotimpuri nici unul nu durează veșnic; dintre zile, unele sunt lungi și altele scurte, iar luna crește și descrește. Un teren pe care armata nu poate să supraviețuiasca decât luptându-se cu energia disperării se numește „al morții”.