agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2189 .



Dragostea dintre doua batai de pleoape
prose [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Remy ]

2005-01-18  | [This text should be read in romana]    | 




Tufisurile si spinii i-au acoperit lui Darius aleile iubirii, pentru ca a uitat sa mai treaca pe acele carari. Si, dupa atat de rarele incercari in iubire, intr-o sambata dupa-amiaza, pe una dintre aleile Clujului pe care nu se pornise la drum de foarte mult timp, il atrase privirile unei domnisoare. N-a simtit niciodata asa ceva: sa privesti si sa fii privit profund, in acelasi timp. El si ea veneau din directii diferite, si inca de la o distanta de circa 50 m s-a intamplat minunea. Era o strafulgerare, o curentare a sufletului, in sens pozitiv. Nici nu avuse timp sa-si recunoasca urmatoarea bataie de pleoape. Se priveau, se miscau ridicandu-si miscarile inimii. Si asta a fost totul atunci!
Cum sa-si racoreasca seara fantana din ochii sai de adolescent? Ce sa faca cu gandurile ce-au preluat parfumul ei de mosc? Starea de indiferenta launtrica ce l-a purtat atatia ani era brusc purtatoare de rod si aparuse tocmai in inceputul de toamna, cand inima e inca dominata de trandafiri si nopti instelate. La masa de seara, la Cantina Studentilor, Darius urmarea posibila prezenta a ei. In van...Nu venea... “Cu siguranta ca este de loc de undeva de prin imprejurimi, si ca merge acasa dupa mancare la final de saptamana”, gandise el, cel indragostit intre doua batai mirifice de pleoape.
In aceeasi sambata, seara tarziu, Darius si colegii sai de camera din Caminul 12 n-au putut dormi de zgomotul produs de muzica data la maxim in caminul vecin. Gigi, colegul ce motaia in patul de alaturi, ii spuse: “Hei, hai sa mergem la disco! Oricum noaptea asta nu putem dormi din cauza zgomotului.” Darius se imbracase cu aceeasi blugi, aceeasi jacheta si cu niste adidasi rosi de vreme. Nu dadea importanta hainelor, avand parerea ca nu conteaza hainele ce le purtam, intrucat vesmintele oricum nu ne acopera uratenia interioara. Credea ca va fi ca de obicei: cu dor de disco pe moment, si imediat dupa ce pleaca, cu dor de somn. Insa n-a fost sa fie asa. In caminul 10, la ultimul etaj, abia se putea patrunde. Parfumuri ieftine, haine purtate, ochi inteligenti si frumusetea generala a zeci de adolescenti, cativa dintre ei aflati sub influenta lui Bachus, deopotriva baieti si fete.
Darius era timid, deloc sociabil cu fetele. Desi ajunsese student in anul al II-lea, si o fata mai indrazneata ii zambea, se rusina si isi indrepta privirea in pamant. In seara aceea de septembrie tarziu a incercat sa isi arunce masca timiditatii si s-a strecurat impreuna cu prietenul sau prin multimea ce bloca usa de la intrarea in Sala de Lectura, transformata pentru moment in discoteca, deodata s-a luminat la fata: a vazut-o, era aceeasi dama de pe strada! Ea fuma tacticos alaturi de alte doua colege, si dansau intr-un limbaj languros al corpurilor. Femeia il privea tinta, ca si in situatia de pe strada. Au flirtat reciproc intr-un festin de cateva secunde, momente intrerupte de anuntul de la microfon: “Si acum melodia: Lady in red”! Stiind ca e bluz, isi facuse drum cu coatele si dadu buzna spre ea. N-avea cum s-o piarda, era la doar 5 m de el, aidoma caprioarei care se simte vanata si, din disperare de cauza, picioarele ii intepenesc. O invita totusi cineva inaintea lui, si culmea: il refuza! Asta e: “dai ‘nainte cu tupeu, tantalaule”, isi spusese in mintea sa buimaca de stari confuze si de fum. Ajunse la ea si, intr-un ritm sacadat, balbait, ii spuse:
-Dansezi?
-Da, desigur!
Fata stia sa si danseze, formau un cuplu mirific. Iar Darius era un mare dansator, intre prieteni fiind cunoscut cu numele de “discotecarul”, batand in fiecare week-end mai toate discotecile studentesti ale orasului. Problemele sale emotive cu femeile apareau in dialogare. Dupa ce trecuse cu dificultate de pragul intrebarilor introductive si banale, dar necesare, ea il intreba:
-Nu vrei sa iesim? Mi-e cald aici.
Asa au iesit din vuietul, caldura si fumul Salii de Lectura, fiind impinsi de vantul suav de afara intr-o stare de bine. Au coborat treptele de la caminele din Hasdeu spre Clinici. S-au oprit, fara sa fi vorbit un cuvant, chiar in fata facultatii lui, la Biologie. Erau orele 12, nu putea sa uite asta! Se spune ca la miez de noapte tot ce iti propui se implineste. Rugaciunile cele mai puternice atunci se fac, gandurile pure atunci sunt lasate sa se implineasca. In fata facultatii sale, se simtise ca si in fata unei biserici: incerca sa fiu pur. Avea emotii ca inainte de prima spovedanie. Si acolo, in fata institutiei care il forma, Slavita spuse:
-Ce frumos e cerul instelat si luna plina? Ajuta-ma in depistarea Carului Mare si vorbeste-mi de stadiile lunii.
Cred ca orice indragostiti ajung la acest exercitiu cosmic. Iar evenimentul de a te prinde luna plina impreuna cu persoana de care te-ai indragostit este deosebit de rar in viata unui om. Spectatorii noptii, intre care isi ridicau privirile florile, copacii, pietrele, stelele si cintezoii somnorosi, le-au aratat ca nu era loc intre ei de nici o lamurire a lucrurilor, de nici o despartire. N-a durat mult si, dintr-o data, fata s-a si apropiat de buzele baiatului si totul s-a invartit apoi. O senzatie de inedit, de zbor. A fost cea mai adanca traire a adolescentei lui Darius. S-au pierdut in saruturi, apoi o luase in brate si o plimba pe aleile imblanzite de mirosul de flori de soc, facand inconjurul facultatii precum o fac enoriasii de Paste, in jurul bisericii. Se juca cu femeia respectiva pentru ca orice barbat ascunde intr-nsul un copil care iubeste jocul...
Niciodata nu credea sa ajunga sa poata saruta o fata dupa cateva cuvinte vorbite, in primul rand datorita barajului impus de timiditatea sa. Si, impreuna cu Slavita, incercau sa ude pamantul la radacina, se rugau razelor de luna sa le picure lumina, iar vantului ii spunea sa ii ierte daca gresesc. Era un camp al necuvintelor, din care s-a inaltat o propozitie care i-a taiat elanul baiatului:
-Ma conduci acasa?
Intr-un gest nervos, Darius se uita la ceas. Era incredibil, ora 2 noaptea. Trecusera doua ore si nu a stiut cum si nu a stiut cand s-au scurs secundele. Slavita locuia in apropiere de caminul sau, cu cele doua studente conjudetene care o insotisera si la discoteca, formand acel cerc intim al dansului intre prietene, tipic studentelor din primii ani. Cei doi si-au luat ramas bun timp de inca o ora, in acelasi limbaj nedefinit al sarutului. Sentimentele barbatului sunt adanci, pornirile sale clocotind asemeni unui vulcan din profunzimile infernului. Este totusi o limita a manifestarilor vulcanului, in general babrbatul stiind unde sa se opreasca la prima sa revarsare de sentimente. Singura problema dupa acea manifestare a exuberantei lui Darius a fost ca il durusera buzele, fapt pe care l-a simtit tarziu, abia in timp ce urca treptele spre caminul sau. Era ca la o betie, cand iti lovesti buzele si dintii de sticla de bere pe care n-o mai simti…
Baietii din camera sa nu dormeau, asteptand ca niste gaite noutatile, desfasurarea detaliata a evenimentului, desi stiau ca nu prea au ce sa scoata de la colegul lor interiorizat si enigmatic. In stilul lor caracteristic, il atacase:
-Am vazut-o, zise Gigi care tocmai sosise de la discoteca, e buna rau de tot! Nu ne-o dai si noua?
Din celalalt pat, o umbra semiobscura, a colegului Zeno, soptise ironic:
-Nu conteaza cum arata. Daca nu pica la pat, las-o!
Ii era mila de ei, dupa cum si colegii intotdeauna il considerase un neinteles. Universal sau spiritual nu avea de-a face cu universurile lor dominate de comportamentul de turma, insa felul lor glumet de-a fi l-a determinat adeseori sa ii accepte. Cu ei isi mai iesea din starea lui de pesimism. Ei nu erau decat niste inconstanti cu ‘sinele’ si cu imprejurarile iubirii, iar Darius considera ca numai persoanele care opun inconstantei imprejurarilor constanta cu sine realizeaza un act de demnitate.
In dimineata zilei urmatoare, cand a cautat-o pe Slavita la camin, colegele ei i-au spus ca plecase deja de doua ore cu iubitul ei la Targu Mures… Darius a ramas socat la aflarea vestii si, pentru cateva zile, n-a vorbit decat monosilabic. N-a prea inteles atunci acea femeie, dar, dupa ani de zile si experiente de tot felul, realizase ca omul are nevoie din cand in cand de un “transplant” de inima rasfatata. Cu greu a iertat-o si a facut acest demers mai tarziu, cand s-au trezit unul langa altul pe plaja, intr-o statiune la mare. A observat ca e bine cateodata sa inveti sa te ierti mai intai pe tine insuti de alte pacate, si apoi sa-l ierti pe celalalt pe motivul ca s-a indragostit doar pentru o noapte de cineva, desi te simti folosit cand 'celalalt' are si un asa-zis iubit. Insa marele castig al lui Darius este ca a ramas cu imaginea unei nopti splendide, si trebuie sa ne consolam ca nimeni nu poate avea experienta infinitului dragostei la prima vedere fara ameteli, fara o tulburare adanca si care nu se poate uita. Iata de ce merita sa reluam mai tarziu traseele aleilor din tinerete.


.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!