Se dă jos în fiecare zi..de pe acoperiș. Spală șosete, curăță vasele sparte de miere, apoi digeră ceva indigerabil. Coboară..din mers mai aruncă priviri năucitoare spre femeile care trec proptindu-se de balustrada vechii hardughii din curtea hanului. Ele se uită uimite la dânsul, încearcă să îi transmită săruturile prin cablul TV, la urmă mor. El e cretanul, cu brațele vlăguite și figura tuciurie, iubește manelele-nu și maneliștii- trăiește din bungee jumping și se pogoară de pe schele când are chef. În rest, duce o viață normală, dar nu iubește femeile. E misogin. De-asta îl disprețuiesc. Îl apreciez căci atunci când a împlinit nouă ani a mâncat cretă..un act de curaj. El oricum nu mai are mult de trăit, vrea să moară sincer. Și la capătul tuturor încercărilor de coborâre.
Pentru cretan e simplu:urcuș și coborâș. E salahor.