10 August, 2003. O dimineata superba, salut soarele cu ochii abia
deschisi, "Hello, Sunshine!", si incep sa ma pregatesc pentru a pleca
la aerodrom. In urechi imi canta "Take my breath away" si mintea
incepe sa o ia razna, ma gandesc numai la zbor, "De abia astept sa ma
agat intr-o termica zdravana si sa am din nou lumea la picioare
pentru macar cateva minute.". Odata ajunsa la aerodrom, ii intalnesc
pe colegi, mai zambitori si mai veseli ca niciodata; se vedea ca le
prieste vremea buna. :) Scoatem planoarele, mergem pe start, aceleasi
sarcini le avem de indeplinit, instalam masa conducatorului de zbor,
locul in care vor sta elevii si vor urmari zborul, careurile de
decolare si aterizare... Cand totul este gata, ne este scrisa pe
tabla pregatirea nemijlocita a zborului, la analiza apar aceleasi
greseli de acum cateva zile, semn ca bobocii au intrat in "perioada
castravetilor" :). Se intind cablurile, noi ii ajutam pe primii elevi
ce deschid ziua de zbor sa se echipeze. La ora 10:05 decoleaza primul
planor, apoi al doilea, le urmarim... si tot asa, pana pe la 12 si
ceva, cand la start mai apare un planor, IS32A, pe care se aude ca va
zbura Catalin Porumbu; in urma cu cateva zile zburasem impreuna, pe
B2, pentru ca eu sa mai invat cate ceva din tainele termicii si, in
consecinta, m-a ales din nou, pentru a-mi arata cum e cu distanta. Am
pregatit planorul, Catalin a incarcat traseul pe logger si ne-am
echipat cu parasutele. Am decolat la mosor, iar dupa declansare am
plecat spre Simeria, unde era si un cumul. Cu chiu, cu vai, am reusit
sa urcam 200 m, iar de acolo - numai gauri zdravene. Pana la urma am
ajuns la Chimindia, unde se formase un nor mai serios sub care sa
incapem si noi cuIS-ul care nu este tocmai un B2 sau D2. Am zburat in
jur de 45 de minute in zona aerodromului, aveam impresia ca a trecut
o vesnicie, iar noi nu mai plecam pe traseu. Odata ajunsi la 1000 m
si intrati pe traseu, logger-ul a inceput sa piuie :), semn ca suntem
pe drumul ce bun. Am dat raportul de pozitie, ora la care am plecat
spre alte locuri :) si aprobarea de zbor. Vantul batea din Vest,
norii care ii aducea cu el ne-au urcat si coborat de multe ori.
Credeam ca daca suntem pe 32A, nu voi pilota foarte multa vreme, dar
Catalin mi-a spus parametrii de zbor si mi-am dat seama ca nu e chiar
atat de greu...in fond, tot planor e! :)
Inainte de a ma urca in planor, mi s-a sugerat ca ar fi cazul sa imi
iau o punga, :)) in cazul in care mi se face rau de la
stomac; "Gandeste-te ca vei zbura mai mult de 4 ore!". Desi zbor de
mult timp, am urmat sfatul unuia dintre instructori... :)
Locurile pe care le-am vazut erau nespus de frumoase, era pentru
prima data cand ma indepartam serios de casa. La o ora si jumatate
dupa ce am plecat la drum, am inceput sa ma intreb daca am facut bine
ca am acceptat sa fac acest zbor. : In minte imi apareau to felul de
ipoteze ingrozitoare, "daca aterizam afara? daca mi se face rau?". Ma
macinau intrebari, Catalin nu zicea nimic, iar mie nu imi ramaneau
decat gandurile... Pana la urma, am inceput sa vorbim, mi-a aratat
pista de la Arad. Eram la Lipova. Incercarile de a lua legatura cu
Turnul de Control de la Arad au esuat, intrucat bateria statiei
noastre era goala. Au urmat o gramada de sate si orase, de dealuri si
tot felul de locuri pe care nu le vazusem niciodata. Palaria rosie ce
o aveam pe cap nu mai putea sa ma apere de soare, simteam cum mi se
ridica stomacul in gat, ametelile imi dadeau transpiratii. Scaparea
era mereu termica de la baza norului, unde reuseam sa ma mai
racoresc. Au urmat Pancota si Varful Ineu, apoi a inceput sa se vada,
undeva spre Sud, aerodromul. "Casa, dulce casa!"; dar noi ne-am
continuat zborul, eram la 2500 m si ne indreptam spre Alba. Vremea
era tarzie, cerul se spalase, nici un nor, nici macar termica seaca
nu mai era. :( Acul altimetrului cobora repede, semn ca ar fi bine sa
renuntam la traseul propus de dimineata. Am ajuns numai pana la
Orastie, dar satisfactia era foarte mare. Starile de ameteala ma
lasasera in pace, ma simteam excelent, Catalin imi povestea despre
importanta gandirii pozitive in ceea ce priveste zborul de
distanta, "Niciodata sa nu te gandesti ca vei ateriza afara, mereu
trebuie sa iti spui, inainte de a urca in planor, ca vei reusi sa
duci la bun sfarsit misiunea!". Cu 1500 m am plecat spre Hunedoara,
unde mai spirala un planor, aflat de aproape 5 ore in aer. :) De la
Hunedoara, cu 1000 m, am schimbat directia spre aerodrom. Cu flapsul
pe -1, lansati, am ajuns acasa. "604, cu 300 m, intru in tur de pista
pe latura de Sud!"; "Confirm, 604!". Au urmat virajele 3 si 4, apoi
aterizarea la hangar.
Frumos zbor! :) Totul a durat 4 ore si 10 min, in care am parcurs 308
km. :) Toata lumea se astepta sa ma vada coborand din planor cu punga
plina, dar Catalin a avut grija sa ii asigure ca am, citez, "un
stomac de camila batrana!". :)) Ziua s-a incheiat cu aterizarea unui
elev ce se intorcea, victorios, de la zborul de 5 ore. Analiza
zborului a fost lunga, s-au povestit mai toate greselile din timpul
saptamanii, dar si progresele intalnite la toate categoriile de
sportivi.
Alte bucurii au inceput sa curga odata cu inceperea unei noi
saptamani de zbor...