agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 23707 .



Borta vântului
prose [ ]
pentru copii
Compilation: poezii pentru copii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Mihai_Eminescu ]

2005-07-06  | [This text should be read in romana]    |  Submited by Tiberiu Juganaru



Era un om sărac ș-avea o mulțime de copii. Acu era-n vremea foametii și el a muncit o săptămână pe un căuș de grăunțe. Acu s-a dus la râșniță cu dânsele. După ce le-a râșnit, a ieșit afară cu căușul cu făină și s-a pornit o furtună mare și i-a luat toată făina din căluș.
Da’ el strașnic s-o mâniat. “Nu mă las eu așa, cu una, cu două,” și face șumuiag de paie și pornește.
Îl întreabă un om:
- Unde te duci, cumetre?
- Mă duc s-astup borta vântului, că mi-a furat făina din căuș.
- Da’ unde-i nimeri-o?
- Unde-o fi, acolo mă duc.
Mergând el loc depărtat, a ajuns la Dumnezeu și Sfântul Petre (erau pe pământ pe atunci).
- Unde te duci, omule?
- Mă duc s-astup borta vântului, că mi-aluat faina din căuș.
Da’ Dumnezeu i-o zis așa:
- Omule, nu te mai duce. Na-ți o nucă... da’ pân... acasă să nu zici: “Nucă, deschide-te”.
Întorcându-se el înapoi, a-nnoptat ș-ajuns la un om și s-a rugat să-l primească să doarmă acolo peste noapte.
- De unde vii, bade? Întreabă omul cela.
- Mă duceam să astup borta vântului ș-am întânlit un nebun pe drum care mi-a dat o nucă și-a zis să nu zic pân’ acasă “Nucă, deschide-te”
Ce-o mai fi și asta?
Femeia omului, vicleană, ia nuca-n mână și zice:
- Ia să-ți văd nuca!
Îi schimbă nuca omului. Și pe urmă se duce într-un colț și zice: “Nucă, deschide-te!”
Dac-a zis, atâtea vite ce-au ieșit, oi, cai, boi, o bogăție-ntreagă! Știi mata, putere dumnezeiască! Se duce a doua zi acasă: “Nucă, deschide-te!” Nuca, de unde să se deschidă.
- Hai, bată-mi-l Dumnezeu vânt și moșneagul lua-l-ar dracu! Mă duc să astup borta vântului și să bat pe moșneag de ce m-o viclenit.
Ajunge iar pe Dumnezeu. Da, Dumnezeu, știi putere dumnezeiască, acu era altfel la față... nu l-a recunoscut.
- Unde te duci, bade?
- S-astup borta vântului și să ucid moșneagul: la ce m-o viclenit?
- Na-ți, bade, un măgar. Da’ să nu zici pân-acasă: “Măgar, balegă-te!”
- N-oi zice.
Se întoarce el iar la omul acela. Da’ omul cela-l ospătează și-i dă vin să beie, și omul s-a chefăluit și-a adormit pe laiță. Da’ erau niște țigani cu șatra acolo ș-avea măgar și omul s-o dus, ș-o cumpărat ș-a schimbat măgarul. Omul a doua zi se scoală, ia măgarul și se duce acasă și-i zice: “Măgar, fă bani!” Măgarul, da de unde? El apucă un druc și-ncepe a deșela măgarul.
- Acu nu-l mai iert eu!
Se pornește să-ntânlească pe moșneag și s-astupe borta vântului. Întânlește pe Dumnezeu.
- Na-ți, bade, cârjă, da’să nu zici pân’acasă: “Cârjă-ncârjește-te!”
Ia cârja și vine pe la omul acela. Acu omul i-a dat și mai strașnic ospăț și s-a sfătuit că dacă-or vedea ce-a mai da și cârja, pe urmă să-l omoare, ca să nu prepuie că el i-o luat. Acu zice omul femeii:
- Măi, femeie, noi hai cu cârja-n pivniță și să-nchidem ușa, să zicem “Cârjă-ncârjește-te”.
Se vârâră. Cârja unde-ncepe a bate ș-a zdrobi. Până omul era cu chef, până s-a trezit, ei erau uciși ca merele.
- Bade, ți-om da și măgar și nucă, numa, mă rog, scoate-ne.
Acu omul i-o lăsat de i-o bătut și mai bine. A luat măgarul, cârja și nuca și s-o pornit acasă. Așa s-a făcut de bogat acu, de-a ajuns povestea până la împăratul. Atâția bani avea el, de-o semănat ș-o crescut grâu de aur. Împăratul a auzit că are un lan de aur ș-o trimis doi sufragii să-i deie sămânță să semene și împăratul.
- Să-i spui împăratului că nu vreau să-i dau, să văd ce-mi face!
Împăratul, când a auzit așa, strașnic s-o mâniat ș-o gătit oștire să se ducă cu război asupra lui. Împăratul era frunte, știi mai mare. Ș-a venit până la ușa lui ș-o strigat să iasă afară. Da’ el avea bani, da’ tot cu straie de-a noastre, nu cu straie leșești. El pune cărja sub suman și iese afară.
Acu împăratul cu atâtea mii de oameni i-a fost rușine singur lui să se ducă el numa cu unu să lupte. A zis:
- Omule, arată-mi tu întâi puterea!
- Bine, măi împărate! “Cârjă-ncârjește-te”, la tot soldatul câte două și la împărat nouă (cârja era dumnezeiască, tot în cap biciuia).
O nebunit și pe soldați și pe împărat. S-o dus împăratul ș-o rămas în pace, ș-o trăit bine.
Să dea Dumnezeu să trăiască și copiii mei așa.


.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!