M’ro era un sălbatic.

A intrat în încăpere cu privirea plecată, dar zgomotul dinăuntru l-a făcut să tresară. A dat mâna cu câteva persoane din incintă, apoi s-a așeazat într-un colț aruncând priviri de fiară celor care îl tulburau cu vocea lor stridentă. Asi nu-l mai văzuse niciodată, deși era din oraș, iar în orașele acelea mici toți se cunosc între ei. Era îmbrăcat cam demodat într-o cămașă groasă în carouri și cu un tricou spălucit pe dedesubt. Fata rămăsese privindu-l. Nu-i surprinsese încă privirea, dar ceva din înfățișarea lui sălbatică o țintuia.
Urm a întrebat-o dacă îl cunoaște. Ea a roșit și a dat negativ din cap. Apoi și-a îndreptat privirea în altă parte. Se simțea rușinată. Ce va crede Urm despre ea? Sau poate că nici nu băgase de seamă că ea îl privea, ci doar vrea să afle cine era noul venit. S-a consolat cu acest ultim gând, continuându-și discuția începută mai devreme cu gazda. Mai apoi, Urm a invitat-o la dans. O ținea strâns în brațe și o privea fix. Când privirea i-a alunecat pe mulțime, doi ochi ce o priveau altfel i-au tăiat răsuflarea. M’ro o urmărea din colțul său cu o privire sălbatică. Îl iubea pe Urm, însă ochii aceia fără culoare, fără formă, doar cu o lumină crudă ce străfulgera de sub pleoape, i-au deschis o prăpastie sub stern.
Asi nu mai era aceeași.

...............................................................................................................................................................

Fusese o zi caniculară. Spre seară, Asi și Urm au ieșit la terasa din parc. Muzica lentă și adierea călduță creau o atmosferă plăcută. Cei doi s-au privit îndelung fără să scoată un cuvânt, apoi au izbucnit în râs pe seama giumbușlucurilor copiilor care alergau nestingheriți în jurul meselor. S-au trezit, apoi, discutând despre lucruri banale, cum ar fi vremea sau relațiile amoroase ale prietenilor. Însetați și-au golit paharele cu băuturi aurii, pișcătoare. Au mai comandat un rând. Niște cunoștințe gălăgioase li s-au alăturat mai târziu. Băieții au început să dezbată meciul de fotbal din zilele trecute, iar fetele au plecat să-și ia înghețată din capătul celălalt al parcului. Una dintre ele s-a oprit să salute niște cunoscuți așezați la o masă printre copaci. Asi și-a rezemat trupul de un mesteacăn și aștepta cu privirea pierdută printre frunze ca însoțitoarele ei să încheie discuția. Rochia albă cu buline roșii s-a înfiorat de adierea serii, iar fata, deranjată din visare, a domolit-o încet cu mâna. Pe alee, un grup zgomotos se îndrepta spre terasă. Privind peste umăr, Asi a zărit un umăr ars de soare și privirea frenetică a lui M’ro. A închis ochii o clipă, vrând parcă să se ferească de privirea lui pătrunzătoare sau poate să închidă în ea clipa, s-o lase să ardă înăuntru, s-o devoreze din interior așa cum privirea lui îi mistuia pleoapele și-i creștea pulsul.
Asi devenise aer.

...............................................................................................................................................................


Urm rezervase o masă la restaurant. Știa că nu va fi de ajuns pentru Asi, însă nu avusese alte soluții. Bugetul de anul acesta nu le permitea să meargă în municipiu să sărbătorească evenimenul. Spera că florile comandate special pentru ea vor compensa banalitatea acelui local demodat.
Au ajuns primii la petrecere. Asi avea un aer ușor nemulțumit. Rochia aceea mov o făcea să se simtă incomod, plus că o purtase și la ieșirea de luna trecută, iar lucrul acesta o stânjenea oarecum în fața prietenelor. Pe rând au sosit și ceilalți. Atmosfera s-a înveselit treptat, iar Asi părea să se simtă acum în largul ei.
După primul fel de mâncare, domnii s-au îndreptat spre bar să-și savureze băuturile, iar doamnele spre ringul de dans. Asi îl urmărea cu privirea pe Urm. Acesta s-a oprit și l-a salutat pe M’ro. Era îmbrăcat într-o cămașă albă, cambrată. Își mai scurtase părul și nu mai avea barbă. Femeia, surprinsă că îl studia atent, a întors brusc privirea, dojenindu-se în gând. A continuat să danseze. M’ro s-a apropiat și s-a oprit o secundă în dreptul ei. Privirea lui sălbatică parcă îi reproșa ceva. L-a privit și ea la fel. Era prima dată când nu se ferea de ochii lui. Fiecare ascundea sub pleoape regrete sau infatuări. N-a știut niciodată să-l citească.

M’ro a rămas un sălbatic.