Intrarea Viroagei: nu este o iluzie, ci un loc din realitate, într-un oraș care s-a rătăcit de timp. În martie 77 el s-a scuturat în secunde ucigașe,însă aici, la această adresă, s-a dărâmat doar calcanul unei case, atât.
La scurt timp, nu se știe cum, în podul casei abandonate s-a aciuat o gașcă de haimanale.
Așa incepe „curriculum vitae”...
- Fifi !
- Ce e ?
- Nimic, Vântul !
..................................................

Printre jaluzele soarele proiectează benzi concise de lumină. Zgomotul de fond al valurilor lovește în zăgazurile dimineții. Reflexe purpurii și violete, se despart de magia întunericului.
"Danu" își ridică pleoapele cu greutate și începe să perceapă conturul obiectelor, unul câte unul, aleatoriu Bâjbâind prin camera de hotel, ca într-o beție strașnică se împinge spre baie, unde în lucirea robineților nichelați, întrezărește remanența unui chip deformat de o oglindă strâmbă. Ridică privirea și într-un gest reflex își duce mâna la piept și murmură:
- Inima mea ! Unde e inima mea ?