Odată, demult, au ieșit doi negustori de păsări pe un munte și și-au pus plasele lor; le-au întins și a doua zi de dimineață s-au dus, și ce să vadă: plasele erau pline de porumbei sălbatici. Se zbăteau sărmanii deznădăjduiți să scape, dar ochiurile plasei erau prea strâmte, pe unde să treacă? Așadar se îngrămădiseră toți împreună, înspăimântați și așteptau. "Sunt piele și os pârliții, spuse un vânător, cum să-i vindem la bazar? - Să-i hrănim bine câteva zile, să se îngrașe" zise celălalt. Le aruncară hrană din belșug, le puseră și apă, se năpustiră porumbeii să mănânce și să bea; numai unul n-a voit să mănânce; a rămas postitor; în celelalte zile, hrană nouă; porumbeii se îngrășau pe zi ce trece, și numai acela unu se subția și tot mereu se lupta să treacă prin plasă. Până când într-o zi veniră vânătorii să-i adune și să-i ducă la bazar; porumbelul care nu se hrănise se subțiase atât de mult, că-ntr-o clipită, a trecut prin plasă și a zburat liber în văzduh...





"Hristos răstignit din nou"
editura Humanitas - 2008