agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2306 .



Amintiri din epoca de mămăligă
prose [ ]
Baba Haficika

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [mihaylo ]

2009-08-11  | [This text should be read in romana]    | 



Motto:
„Și, din nedreptate-n nedreptate,
Nu știu cum se face că, la noi,
Tot țăranii le plătesc pe toate,
Chiar primind pământul înapoi."

(Adrian Păunescu)

Două săptămâni întregi a umblat Pavlo Păpădie împreună cu Petrea Ferigă după baba Haficica s-o înscrie-n Cooperativa Agricolă de Producție „Unirea". Dar degeaba, baba fugea de „Unire" ca necuratul de tămâie, ducându-i de nas de azi pe mâine, și așa mai deparete până după paștele cailor.
- Ce comuniști sunteți voi și cum îndepliniți o sarcină de partid, dacă nu sunteți în stare să lămuriți o babă să se înscrie în colectiv - le-a reproșat secretarul Organizației Comunale a Partidului Comunist Român, Mitică Cimbrișorul.
- Hoașca asta bătrână e mai a dracului decât însuși necuratul, tovarășe secretar!.. Noi mergem la ea de trei ori pe zi și odată la prânz, dar nu știm pe unde naiba o poartă dracu'… e de negăsit – spuse necăjit Petrea Ferigă.
- Nu mă interesează cum o înscrieți, e treaba voastră, dar eu vreau ca până poimâine baba să fie înscrisă-n cooperativă, e clar? - se supără Mitică Cimbrișor.
- E clar tovarășe sectretar! – răspunseră întru-n glas Păpădie și Ferigă.
A doua zi, înainte de cântatul cocoșilor, „tovarășii" băteau la ușa babei. „Bateți și vi se va deschide!" grăiește Cuvântul Domnului, dar degeaba băteau ei, căci nu le deschidea nimeni. Baba o tulise de acasă înaintea lor. Ce să facă bieții tovarăși?... S-au așezat pe prispa casei și s-au pus pe așteptat, chiar de-ar fi s-o aștepte zi și noapte, o vor aștepta! Și așa ba povestind, ba sforăind de sunau geamurile, își îndeplineau tovarășii sarcina încredințată de către partid. Bătrâna Haficica se întoarse abia către seară. Cu desaga pe umeri și cu un băț lung, pe care l-ar fi invidiat însuși patriarhul Avraam, i-a privit pe bieții „tovarăși", precum sfânta Varvara pe mucenici și începu să-i aburească:
- Vai de mine și de mine, ce musafiri mândri mă așteptă și eu nu-s acasă!.. Rogu-vă fain să mă iertați… Da poftiți vă rog în casă, poftiți!.. – îi invită baba deschizând larg ușa.
Tovarășii, rupți de foame, de abia târându-și picioarele, au intrat și s-au așezat pe scaune.
- Da cu ce să vă omenesc?.. Am slănină afumată și cârnați, am cumpărat și pită albă, proaspătă, se va găsi pentru voi și-un păhăruț de horincă, zâmbi bătrîna, numai să aduc o „zidere" de apă proaspătă!...
Cu gândul la slănină, și la cârnați, ba pe deasupra și la un păhăruț de horincă, tovarășii au început să-și înghită saliva. Și așa, înghițindu-și saliva de-ți trozneau urechile, au așteptat până după miezul nopții, căci bătrâna nu s-a mai întors cu „ziderea".
A doua zi, tovarășii, precum partizanii sovietici prin munții Tatra, așteptau ascunși în porumbul din grădina babei, până au prins-o.
- Da’ ce să caut eu o babă proastă și săracă printre tovarășii deștepți și bogați? Nu am nici vacă, nici porc, numai portretul lui Stalin pe perete – glumi bătrâna.
- Aveți pământ, copii nu aveți, n-o să puteți lucra singură pământul, gândiți-vă bine!.. – o lămureau tovarășii.
- Mai lăsați-mă să mă gândesc... și așa nu mai am mult de trăit, că deja mi-am cam mâncat mălaiul, iar după ce mor puteți să mă-nscrieți unde vă pică bine!
Nu au reușit bieții tovarăși s-o înscrie pe babă în colectiv, și s-au întors ca opăriți să raporteze tovarășului Cimbrișor eșecul lor.
- Sunteți niște terchea-berchea, cum o să luptați voi cu adevărații dușmani ai comunismului, dacă nu ați fost în stare să lămuriți o babă ?... – tuna și a fulgera tovarășul Cimbrișor.
- Am s-o înscriu eu!... – zâmbi tovarășa Ana Neghină, pe care tot satul o numea „tovarășa Pauker" pentru marea-i dragoste față de partidul comunist.
Și tovarășa Neghină, chiar a reușit s-o înscrie pe bătrână în „Tovărășie". Ce-i drept printr-un șiretlic, dar... „pentru atingerea înaltelor idealuri scopul scuză mijloacele!"- aceasta era filozofia tovarășei Neghină.
- Mătușico eu strâng semnături pentru ca să nu dărâme comuniștii biserica din sat!.. – mințise, șireată ca o vulpe, tovarășa.
- Vai blestemații de „comoniști" dărâma-i-ar Sfântul Dumnezeu de pe fața pământului, să-i dărâme!..- s-a speriat bătrâna. Da’ eu draga mătușii nu cunosc carte, cum pot să mă iscălesc?
- Puneți degetul aici în cerneală… așa, o ajută pe bătrână, și acum îl puneți aici pe lista asta. Gata... spuse mulțumită de mârșăvia-i făcută, tovarășa Neghină.
- Bravo tovarășa Ana, sunteți o adevărată comunistă, nu ca ăștia doi… - o lăudă tovarășul Cimbrișor.
Dar bucuria succesului, a fost de foarte scurtă durată, căci imediat după ce tovarășii au arat și au semănat porumbul pe pământul babei Haficica, aceasta i-a dat în judecată pe „hoții de comoniști" că-i prădaseră pământul. Întâmplarea nu le-a plăcut tovarășilor de la județ.
- De ce i-ai dat în judecată pe tovarăși dacă dumneata, mătușico, te-ai înscris de bună voie și nesilită de nimeni în cooperativă?... Văd aici amprentele degetului tău!... – i-a spus judecătorul la proces.
- Vai de mine domnucule, eu nu m-am înscris în nicio cooperativă!.. Dar buleandra asta „comonistă" mi-a băgat degetul cu de-a sila-n cerneală și pe urmă, tot cu sila mi l-a pus pe ceva țidulă.
- Nu se poate așa ceva, tovarășa Neghină este o tovarășă cinstită și de nădejde – i-a luat apărarea tovarășul Cimbrișor.
- N-o credeți tovarășe judecător, nu am silit-o eu, s-a înscris de bună voie – a protestat tovarășa Neghină.
- Vai de mine domnucule judecător!... Dacă eu vroiam să mă-nscriu în cooperativă atunci iscăleam cu numele meu, că eu cunosc mai multă carte decât „buleandra" asta... – spuse bătrâna și apropiindu-se de masa judecătorului, luă tocul din călimară și pe o coală de hârtie își scrise numele și prenumele atât de caligrafic încât judecătorul a fluierat de uimire. Toată sala a izbucnit într-un hohot de râs.
Judecătorul i-a pedepsit verbal pe vinovați și i-a sfătuit să fie altă dată mai prudenți cu candidații la „Unire".

.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!