Întuneric. Lylla gâfâie ca o locomotivă de accelerat. Ca să nu răcească, i-am tapisat spatele cu o blană de scafandru. Ne-am oprit. Eu mi-am lipit o ureche de pământ. Se descifrau pașii unei lumini violente.
Lylla a încremenit ca o statuie de bronz.
Mă apropii emoționat de ea și cu gânduri mai mult orizontale îi șoptesc: s-a sfârșit! Peste câteva minute se va face lumină!
Totuși ea tremură.
Am luat cu împrumut de la un vecin întâmplător un automobil. O urc. Eu stau la volan. Automobilul fuge ca să nu ne ajungă lumina. Dar iată un oraș. Îl iau și pe el cu noi în automobil. Lylla propune ca să mergem într-un bar. Am mers mai întâi într-o casă de mode unde ne-am schimbat hainele și lenjeria.
Nu ne primeniserăm de trei secole. La bar lumea dormea pe mese cu șampanie.
...Și automobilul fugea de se clătina pământul...
Mă pipăi prin buzunare să văd dacă am bani. Chelnerul însă mă avertizează că astăzi se consumă pe gratis.
Dar cât va dura astăzi dacă peste câteva minute se va face lumină.
Mă încrunt la el și scot din buzunarul de la vestă un patron care să-l dea afară pentru că e obraznic. Apoi am chemat un alt chelner. După ce ne-a servit, s-a așezat lângă noi să consume. Îmi plac foarte mult oamenii originali. Nu i-am spus nimic. Dar se întrece cu gluma! Scoate de sub farfurie o mamelă de domnișoară. O taie în felii subțire și o amestecă cu untdelemn și cu oțet ca să ne-o servească drept salată de lăptuci.
Lylla a cunoscut-o după gust că e a ei. Atunci chelnerul s-a făcut nevăzut. M-am luat după el. A trebuit să opresc automobilul pentru că se ascunsese într-un ventil. Am scos la iveală toți polițiștii pe care îi aveam la mine și un procuror general. După ce i-au dresat actele, l-au arestat.
Când m-am întors la Lylla, i-am făcut cadou o mamelă nouă. I-am prins-o chiar eu pe locul indicat cu stegulețe de ea.
O amețeală subțire ca un cuțit ne-a mângâiat pe frunte - și ni se face somn.
Las pe altcineva în locul meu la volan, și mă duc cu Lylla într-un hotel apropiat ca să ne odihnim.
Când s-a trezit, Lylla nu și-a mai cunoscut trupul.
S-a învârtit de câteva ori împrejurul lui. Era spân de veșminte și țâțele o priveau obraznic.
A încercat să-l acopere cu mâinile dar și le simțea strivite. Atunci și-a dat seama că se întâmplase ceva cu ea.
Peste câteva zile a născut un băiat. Pentru că purta barbă, l-a făcut stareț la o mânăstire din oraș. Poate că rugăciunile lui vor baricada porțile aerului.
Totuși lumina se apropia cu pași gigantici.