agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-30 | [This text should be read in romana] |
- continuare -
Marius acceptă invitația lui Andrei și-i făcu semn femeii să îi aducă o sticlă. Întotdeauna s-a simțit obligat să asculte poveștile deocheate ale marinarilor, să recunoască înțelepciunea adunată de zeci de ani pe mare și mai ales prin porturi cu miros de junglă și sudoare de hamal. Cumva se trezi bătând din palme în ritmul magic al Lambadei... Împinsă de mama-san, o tânără se urcă pe masă și cu unduiri de sirenă siameză începu să danseze. Cântecul continua să acompanieze aplauzele bărbaților, fericiți în plăcerea lor ancestrală. Șoldurile femeii atrăgeau priviri, gânduri, glume, zâmbete și mai ales o evadare din singurătăți petrecute pe unduiri de ape. Căldura devenise greu de suportat și singurul remediu era berea, berea Singha, rece și aurie. Dolari, baths, glume deocheate, aerul cald, lumina orbitoare a cranicelor, muzica neîntreruptă și mai ales coapse îmbrăcate în pantaloni prea scurți pentru un vapor condus de 20 de bărbați, totul părea o conspirație în a-l aduce pe Marius pe calea cea „dreaptă”, cale luată de mulți marinari în anii de singurătate pe oceane. Mama-san se apropie de tânăra dansatoare și cu mișcări sigure, își petrecu măna printre picioarele fetei, mângâindu-i pântecele și părțile de care marinarii păreau sa fie foarte interesați. Marius o urî pentru asta, scorpia bătrână nu avea ce căuta să o atingă pe Ea. În momentul ăla, Ea era a lui, și numai a lui. Ca să își ascundă gândurile făcu semn pentru încă o bere și în urarele motoriștilor o dădu pe gât în câteva secunde. „Păi mă băieți, eu cred că o iau pe fătuca asta...” nea Mihai, motoristul de bază al șefului mecanic proclamă cu voce tare. „Cred că trebuie să stai la rând, nea Mihai. Eu demult am pus ochii pe ea.” zise Sorin, un alt timonier, cunoscut că de obicei obținea ce vroia. Și doar ca să întărescă cele spuse, se întoarse spre femeie și cu gesturi semnificative îi transmise interesul lui direct în serviciile oferite. Dar cantitățile semnificative de bere consumate de nea Mihai, de alftel un bunicuț inofensiv, îi dădură un spor de confidență cât să nu renunțe așa ușor. „Stai nea, că nu merge chiar așa! Te crezi buricu’ pământului? Eu am zis primul, așa că dispari de-aici!”. O încrâncenere de om pus la colț se putea citi pe fața lui iar sudoarea îi curgea peste tâmple. La masă se facu liniște și toți așteptau replica lui Sorin. Acesta rămase uimit pentru câteva clipe după care izbucni in hohote. „Ia uite la nea Mihai, s-a făcut al dracului! Hai, ca să nu fie ceartă, să o jucăm la zaruri.” și cu mâna făcu semn la cutia de table ce zăcea într-un colț al mesei. Marinarii izbucniră în urale la distracția promisă de o luptă în noroace. „Hai că mă bag și eu!” zise Matei, sudorul care în timpul voiajului era mereu acoperit de negreală dar acum era spălat, pieptănat și dat cu colonie, luată acum doi ani în bazarul din Lattakia. „Marius, tu ce zici?” Înainte să apuce să zică ceva, toți au început să comenteze despre nivelul de bărbăție al unuia care ar refuza șansă să câștige o femeie cinstit. „Ah, o viață am!” comentă berea din Marius și cu un zâmbet larg consimți să participe la luptă. Dintre toți, numai tânăra dansatoare nu părea să priceapă care era motivul schimbării bruște în fețele tensionate ale acestor băieți-bărbați. Sorin îi explică în semne cum că ei, și îi arătă pe rând pe cei de la masă, or să dea cu zarurile, iarăși un gest ce denota îndelungă experiență, ca să o aibă pe ea. Fata râse nervos, cumva neliniștită dar și măgulită de atenția primită. Mama-san părea să se amuze cot la cot cu acești farangs, străinii de pe vapor. Știa că cei din Rumania nu erau violenți și că întotdeuna le plăteau dar de data asta ar fi preferat să își aleagă ea unul. De fapt, de când urcase pe vapor îl remarcase pe un tânăr ofițer ce părea să ignore toate fetele, ocupat fiind cu cei ce lucrau la încărcatul vaporului. Și acum, mai apărea din când în când să vadă ce se mai întâmplă cu marinarii puși pe distracție. Ah, de ar fi fost doar el la masă! Să fie aleasă de un kapitan tânăr și important, cu siguranță lumea din sat ar fi fost mândră de ea. Nea Mihai părea mai calm acum că Sorin găsise un mod onorabil de a rezolva conflictul și cu zâmbetul lui plăcut, pentru care îl știa toată lumea, deschise tablele și ridică cele două zaruri. „Atunci în zaruri să ne măsurăm!” tună motoristul. În palmele lui groase, cu unghii crăpate și înnegrite de la ani de zile petrecuți între motoare, cele doua zaruri de os păreau perle pierdute în stridii mâloase. Alături de el, mama-san chicotea, instinctul ei de jucătoare făcând-o să uite să mai aducă bere peste bere. „Hai, suflă aici, mama-san!” zise nea Mihai și îi intinse butucii de pumni. Mama-san trase un fum de țigare și suflă lung, spre hazul marinarilor. Cu o zvâcnitură, pumnii se deschiseră spre masă și cele două zaruri se rostogoliră la unison. „Șase patru!” strigară marinarii iar nea Mihai bătu fericit cu palma în masă. „Ha, ha, acu’ să te vad, Sorinel tată!”. Înainte de Sorin, nea Matei își încercă el norocul, dar un trei doi îl lăsă nervos într-un colț, dar nu mai mult de două secunde, miza jocului fiind prea mare. Sorin luă el zarurile și începu un ritual de aducere de noroc, pus la punct în sute de ore petrecute în fața tablelor. Întâi zise cu voce tare „Șase cinci, șase cinci”, ca să știe zarurile cum să vină, apoi se duse la tânăra dansatoare și o puse să sufle, apoi zise cu voce tare că dacă îi vine șase cinci, există Dumnezeu, iar în mintea lui chiar se rugă la Cel de Sus să îl ajute. Aruncă zarurile dar norocul nu era cu el în seara asta și dădu doar un patru trei, spre bucuria puțin ascunsă a celorlalți. Ca prin vis, Marius luă cele două zaruri. Inima îi bătea cu putere, adrenalina țâșni în sânge și totul părea să se petreacă cu încetinitorul. Aruncă o privire spre fata ce aștepta încă pe masă ca un trofeu și își dori mai mult ca niciodată să câștige. Cele două zaruri păreau inexistente dar în același timp, mai importante ca niciodată. Ca prin vis își roti palmele făcute căuș și aruncă zarurile înainte, spre capătul mesei. „ȘASE ȘASE!” marinarii parcă înnebuniseră și palme grele, asudate, invidioase îl bătură pe spate. Glume deocheate treceau neuzite iar ochii lui parcă nu aveau curaj să se uite la premiul cucerit. Sorin o luă pe fată de mână și o trase spre Marius. „Uite aici, mister oficcer, Marius, electrical boss!”. Dar nea Mihai se băgă intre ei cu două beri „Bravo, Mariuse, așa tată, fii și tu mai cu curaj, ești ofițer, ce naiba!”. Lichidul rece veni ca o binecuvântare iar nea Mihai continua să vorbescă. Marius îl auzea dar cu privirea o căuta pe tânăra dansatoare. Oare unde dispăruse? În disperare, îl dădu la o parte pe motorist și pe mama-san cu zâmbetul ei obositor. Atunci o văzu, alături de Andrei, ofițerul trei de punte ce tocmai ieșise din cart. Ea părea să zâmbească sincer pentru prima dată, vorbind cu Andrei, atingându-i mâna cu gesturi de iubită. Lumea se prăbuși în jur, deodată era foarte întuneric. Muzica nu se mai auzea și vizibili erau doar ea și Andrei, zâmbind amândoi. Cu un gest simplu, Andrei o luă de după mijloc și amândoi dispărură pe treptele de metal ce duceau spre cabine. De după copastie, fluviul continua să curgă, ducând cu el pasiuni, strigăte, aerul umed și amintirea unei femei cu șolduri de Lambada. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy