În derivă,

Diana zeiță crudă cu sânii de piatră.
Pentru tine mi-am uitat mama, mi-am parasit drumul, si m-am alaturat alailului tău.
M-am visat câine dar nu am fost decât un cerb, o masă frugală pentru foamea ta neostoită;
M-am visat câine dar oare nu suntem toți și oameni și câini și cerbi.
Am fost ogar și fără milă i-am devorat pe cei dinaintea mea uitând că o să vină sfârșitul și pentru mine.
Dinții mei fără milă au secerat venelor celor prea slabi, dar dinții mi s-au tocit iar rândul meu a venit.
Și toate acestea pentru tine Diana, pentru intunericul dulce dintre coapsele tale, pentru albastrul fără milă al ochilor tăi.
Căci nu ai milă pentru noi muritorii de rând, pentru oboseala și deznădejdea noastră;
Cărările din pădure nu au mai avut rabdare cu mine, focul tău m-a ars pe dinauntru iar colții celorlalți m-au însângerat;
Rătăcesc, cu flacăra vieții aproape stinsă pe cărările vechi așteptându-l pe unul din cei tineri sa ma trimita la lungul somn;

Gaia zeiță milostivă cu sânii laptoși.
Știi că vom veni la tine devreme sau mai târziu, storși, înfrigurați și însângerați. Nu ne judeci, cu toții suntem vinovați dar mila ta e mai mare decăt rătăcirea noastră. Pacea mușchiului dintre coapsele tale e tot ce mai pot sa aștept. Negurile se strâng încet în jurul meu și în liniștea dinainte de liniște visez la sânii tăi de piatră Diana;