Domnul Racu!

Î-mi aduc mereu aminte de amicul meu ,mai tîrziu fost coleg
de muncă, Domnul Racu (Tovarășul Racu pe atunci)angajat la
o Primărie din Ardeal.
Era un om modest, venit după "Eliberare", din Moldova, pe
plaiurile frumoase din Ardeal.A fost detașat la Primăria
comunei,ca secretar, făcea însă toate lucrările care se iveau în munca de zi cu zi a unei primării.
Mi-a povestit cum în anii 50, pe timpul Comisiilor Provizorii,munca in primărie era anevoioasă, veneau mereu
controale din partea Partidului Comunist, pentru ca
cetățenii să intre ,printr-o muncă de lămurire in colectiv.
Mulți erau zilnic maltratați de către așa numiții activiști
de partid.Si el era membru,deși nu prea credea in partid.
El își vedea de meseria lui, acte de stare civilă,registrul
agricol,anchete si era foarte mulțumit cînd cineva din
comună î-i aducea ceva de băut.Oamenii erau astfel serviți
repede cu toate cele de ce aveau nevoie:adeverințe sau copii
de pe actele necesare.
Așa a servit el comuna mai mult de 30 de ani,cînd a fost
nevoit să lase munca lui de secretar unui altuia mai tînăr.
Prin anii 70,secretarul respectiv a fost avansat la altă
Primărie ,și așa prin concurs am ocupat eu postul respectiv.
Aveam în comună un primar, tot din rîndul muncitorimii,
fiindcă numai așa puteai să ocupi un post de conducere și
mai ales să fi sărac, să nu ai avere(casă,pămînt) etc.
Noi toți din primărie eram săraci, sau așa cum spunea odată
Mihail Sadoveanu:"așa sărac cum am fost și cum sînt, n-am
fost niciodată."
Intr-o zi,o zi frumoasă din iunie,Primarul ne-a invitat la
sărbătorirea zilei lui de naștere.
Toți din primărie au fost invitați.Noi cu toții, am pus mînă
de la mînă și i-am cumpărat un cadou- frumos .
După orele de serviciu,trebuia să ne întîlnim pentru a
sărbătorii. Primarul făcuse grătar, a tăiat un miel și
sărbătorirea s-a încins pînă seara tîrziu.
La un moment dat zice Primarul:
Măi fraților, nu mai avem nimic de mîncare, carnea s-a
terminat,cineva trebuie sa se ducă acasă să mai aducă ceva
de-ale gurii.
Alegerea a căzut pe Domnul Racu.
Eu nu aveam ce să aduc, fiindcă locuiam la bloc.
Domnul Racu locuia la socrii, adică în casa socriilor avea
o locuință pentru el și familia lui.Trebuia să facă tot
ce-i spuneau socrii sau nevasta.
Așa se duse el în sat,să aducă ceva pentru ca Primarul să-
și poată sărbătorii ziua mai departe.
După trecerea a două ore, apare el aducînd sub braț
un gînsac.Frumos era gînsacul, mare,alb,ciocul roșu și
foarte gălăgios: Ga,Ga,Ga,întruna!
Cînd a văzut primarul cum vine Domnul Racu cu gîsca în
brațe, s-a înervat cumplit.
Uite mă, ce mi-aduce el mie,păi ce crezi mă ,că eu pot să
pun gîsca pe gril?
Si uite așa a scăpat gîsca de moarte, iar Domnul Racu după
trecerea aniversării a dus gînsacul acasă in ograda socriilor.
Mai mare a fost însă supriza a doua zi, după aniversarea
zile de naștere, cînd Primarul ne-a chemat în biroul lui
și ne-a spus:
Măi fraților, cu toții a-ți fost la ziua mea, a-ți mîncat
și a-ți băut,acum trebuie să contribuiți și voi cu cîte
50 lei, că totul a costat bani,măi,nimic nu a fost pe gratis."
Noi ne-am uitat unul la altul, și nu știam ce să mai
spunem....Bogdaproste!
A fost prima și ultima dată cînd am fost la sărbătorirea
zilei de naștere a unui primar.
Domnul Racu,săracu, ne spunea mereu după aceea:
Măi Dumnezeu a ținut cu gîsca, bine că nu l-am tăiat atuncea
că nu merita Primarul să mănînce așa o bucătură bună.
El și-a mai făcut ani de-a rîndul supa lui de legume in
arhiva primăriei, fiindcă acasă se gătea ardelenește și el
după atîția anii, nu s-a obișnuit cu mîncarea din Ardeal
și nici cu concepția unor primari pe care i-a servit.
El lucra si după orele de serviciu.Sau cînd unii aveau nevoie de o adeverință si seara tîrziu venea in primărie.
Pe urmă, mergea în cîrciuma din sat si bea un pahar,două
de rachiu.
A fost un om bun Domnul Racu, Dumnezeu să-l ierte ,că amurit
sărac așa cum s-a născut!