Povestea brutarului

Cică ar fi fost odata un om bun care vindea în prăvălia lui felurite mărfuri necesare oamenilor simpli. Printre altele și făină albă de cea mai buna calitate. Cel mai important clent al lui la acest articol era, cum nu, brutarul satului.
Într-o zi brutarul a avut impresia că vînzatorul făinei îl înșeală la cîntar și a controlat. Greutatea pungilor de făină era ba de 900 de grame, ba de 850 și niciodată nu se apropia măcar de un kilogram. Supărat foarte a făcut plîngere și iată-l pe omul nostr' la judecată.
Îi spune judecătorul:
- Esti învinovățit de brutar că pungile cu făină pe care i le vinzi au mai puțin de un kilogram. Ce ai de spus despre asta?
- Respectate judecator. Eu nu am greutăți de cîntar în prăvălie și folosesc pîinile de un kilogram ale brutarului.

Învătătură:

But it's obvious, dear Watson.