Dumnezeu te-a creat pe tine după forma și moaca Lui,
iar pentru restul ți-a dat țeluri importante de atins.
Ca să nu te plictisești te-a trimis la vânătoare
de ce s-o nimeri și ți-o pus mintea la contribuție,
lovind două pietre albe care mai scot și acum un fum înecăcios.
Am auzit că pe mine m-a inventat dintr-o costiță din dreptul inimii tale, ca să aibă cine să-ți țină nopțile de urât,dar tu, un homo practic, ai îmbinat iubitul cu utilul,
punându-mă să-ți curăț peștera de păr și solzii de pește.
Într-o mie și mai bine de sute ani am evoluat amândoi,
tu, transfigurat într-un domn manierat dar totuși rămânând modest,iar eu schimbându-mi mereu rolurile, când Cenușăreasa cea Tuciurie,când criticul tău de artă pasageră.
Am învățat multe lucruri noi și interesante de la tine,
de pildă cum să-mi devor prada cu pixul și furculița,
cum să fiu mai bună atunci când n-am chef
și chiar m-ai învățat să spun "mulțumesc".
Pentru toate astea-ți mulțumesc, Pisoi.
Tu în schimb m-ai acuzat că ți-aș fi umblat cu șurubelnița prin creier.
Aoleu, m-am curentat! Că până să mă cunoști pe mine
erai foarte irascibil la orice hotărâre a sapienșilor și animalelor din jur.
Aa! M-am citit. Așa mai merge! Dar asta ce înseamnă?
Că io sunt calmantul tău luat cu forța și nesilit de nimeni?
Că io sunt clanța ta de la ușa închisă cu yala?
Ei, dar lăsând gluma la o parte, după multe lupte
inter-lunare,duelându-ne în cuvinte acide cu clești și șurubelnițe-n mansarde,având amândoi totuși aceeași structură, am devenit mai buni și am ajuns să avem o gândire comună, dar în primul rând am reușit să ne îndreptăm în aceeași direcție pe un drum ce puțini au reușit să ajungă, un drum care sper să fie fără sfârșit, un drum numit...IUBIRE ÎMPÃRTÃȘITÃ.