Un om are o pisică, iar pisica are nouă vieți, zice un copil. Omului nu i-ar trebui, el are nevoie doar de ață ca să facă din ea un ghem.

Dar șoarecele s-a săturat să mănânce din cașcaval, așa că a ciupit o bucățică din cer și uite, s-a crăpat de ziuă. Pe acolo iese o floare din colțul paginii, dar a împietrit într-o bancă. Pasărea zboară și poartă pe aripile ei o umbră de colț. Ah, s-a furișat și umbra o dată cu ziua.

N-ai ce să faci, nu poți schimba ce nu există. Sau poate poți să desenezi: un soare care dansează cu un pinguin, acolo, pe malul lacului din vârf de munte. E așa rece încât mă dor ochii din cauza lui.

Bătrânelul aleargă pe câmp cu niște flori de mac și aproape a pierdut cursa. Mai e puțin și se înfășoară tot ghemul. Ce faci atunci?

Eu aș visa în locul tău, mă culc și visez că dorm.

Dar care mai este rostul păsării de la fereastră? Păzește ghemul și așteaptă să ia un spirit. Cum să plece fără el, s-ar pierde pe drum. Te simți în stare să mai faci o tură? M-aș teme de floarea de mac dacă aș fi în locul tău. Dar acum câinele se joacă fericit.

O înghețată și niște ceai tocmai ți-au șoptit să fii atent la lume. Da, este puțin rotundă, dar nu-i spune asta, s-ar putea să se supere. Acum ce vrei să fac, nu pot să o mai înghesui acolo în colțul cărții. Este peste tot, m-am murdărit pe mâini. Mai e doar un fir, dar nu știu dacă a dispărut păianjenul. Ah, iar am încurcat lumile. Mă oglindesc într-o carte de joc. Regele are inima roșie căci s-a înțepat într-un ac când încerca să țeasă o altă împărăție.

Iar am pierdut guma care îți curăță sufletul. Nu-i nimic, poți să mergi așa în cealaltă cameră. Uite, bătrânelul din fotografie a scăpat ghemul din mâini, iar floarea de mac s-a închis. Nu te îngrijora, am pierdut cheia de la cameră acum, dar o s-o deschidă altcineva data viitoare, și, da, pasărea așteaptă afară.