Este toamnă iar toamna ploaia le vine în ajutor frunzelor care vor să-și pună capăt zilelor.
Toamna este melancolică, le deprimă ; le dă un cer întunecat, gri deasupra, cărări, trotuare ude dedesubtul lor, oameni gri. Frunzele își pierd culoarea veselă căpătată la nașterea lor, în primăvară. Copilăria lor, plină de soare, s-a terminat. O mare parte din viața lor se termină odată cu vara.
Toamna, frunzele se sinucid, sau sunt ucise de ploaia mult prea deasă, aspră, tristă, gri.
Cad. Pe trotuare se formează cimitire de frunze. Fiecare frunză își scrie povestea, ele însele sunt niște pietre funerare .
Iar când toamna își dă seama ce a făcut, plânge, și… plouă.