M-am trezit și m-am frecat la ochi, îndelung.
Nu văd nimic cu ochiul drept.
Nu m-am lovit, nu mă doare, nu-l simt, nu văd.
Cui să mă plâng? Frații toți mi-au murit, la naștere sau ceva mai tîrziu dar toți după cei ce ne-au făcut.
Am divorțat și de a treia soție dar și de medicul de familie.
Sunt pensionar dar și muncesc. de ce mai muncesc? Dar de ce să nu muncesc? Măcar pentrucă pot și că așa demonstrez că nu este adevărat că nu se găsește de muncă.
Am să merg la oftalmolog dar azi este sâmbătă...Am să merg la un cabinet cu plată.
De ce să merg la un cabinet cu plată când am plătit o viață pentru a avea asistență medicală și plătesc și acum.
E mai aproape un cabinet particular.
-Bună ziua, aș dori o consultație.
-Luați loc. Vă costă 50 de lei.
Voi plăti. nici nu e mult, este contravaloarea a 5 pachete de țigări.
Îmi vine rândul, intru și spun ce problemă am.
Medicul, un evreu bătrân, mă tot iscodește despre ultimii cincizeci de ani de viață.
Ce dracului mai vrea și ăsta? Parcă aș fi la securitate!
Mă liniștesc și răspund cu sinceritate la tot ce mă întreabă apoi, după aproape o oră, doctorul îmi spuse că este posibil să am scleroză multiplă.
sună straniu această formulare. Scleroză ar fi normal la vârsta mea, dar multiplă?
Îmi dă un bilet de trimitere la Municipal și o las pe luni că doar nu era o urgență.
trec pe la farmacie și cumpăr medicamentele recomandate și, după ce am ieșit am privit din nou suspiciunea doctorului.
M-am întors în farmacie și am întrebat ce este aceea scleroză multiplă. Farmacista tresare, mă privește lung și mă întreabă la rândul ei cine este bolnavul.
Nici nu știu dacă eu sunt bolnavul dar îi răspund că această suspiciune planează asupra mea.
Îmi explică răbdătoare ce este cu demielinizarea structurilor nervoase...
-Cât costă medicația pentru vindecare.
Liniștea a făcut loc zgomotului ce-l făceau boabele de cafea ce cădeau din arborele din farmacie.
-Nu există vindecare!
Ghilotina acestor vorbe a căzut sec acoperind zgomotul pe care îl făcea casa de marcat.
Am plecat acasă, mi-am pregătit bagajul pentru spital și am plecat.
Am fost internat ambulatoriu dar am fost consultat și mi s-a recomandat un RMN.
Am plecat la un cabinet particular și am făcut analizele toate.
Luni am luat rezultatele și m-am întors la doctorița aceea cu dioptrii mari prin care îi vedeam ochii foarte mici.
Toate analizele erau strânse într-un dosar voluminos care a fost examinat atent de o mulțime de medici.
Un doctor bătrân m-a chemat la cabinet.
-Domnule , se confirmă prognosticul oculistului.
-Ce tratament va trebui să fac?
-Va trebui să întrați într-un program național care susține tratamentul celor care au această afecțiune.
Sunt patru spitale cuprinse în acest program și va trebui să intrați și dumneavoastră în program.
-Intru domnule doctor, cum să nu?
-Atunci vă înscriu pe lista de așteptare.
-Ce înseamnă să mă înscrieți, cât va trebui să aștept? Cât timp ține tratamentul?
-Tratamentul vă ajută să încetiniți evoluția bolii, este o boală ce nu are leac momentan.
-Cât trebuie să aștept pentru a intra în program?
-Până se face un loc!
-Cine face un loc? De cine depinde să se fcă un loc?
Doctorul m-a privit scurt, după ce și-a privit ceasul, semn că am zăbovit cam mult în cabinetul său.
-Când iese un pacient din program va rămâne un loc liber...
Mi-era și teamă să înțeleg...Cum adică iese cineva din program?
-Ce înseamnă...
-Pe cale naturală, este o ieșire din program pe cale naturală.
-Adică ...moare un om? Să aștept până moare un om?
-Dacă nu doriți nu vă înscriem pe lista de așteptare.
Am trântit ușa și am plecat.
Vederea începuse să-mi revină, într-o oarecare măsură.
Am ajuns acasă și am intrat pe net și m-am îngrozit.
Am coborât la magazin , mi-am cumpărat o jumătate de coniac, două pachete de țigări și m-am așezat pe telefoane.
Am sunat pe fostele mele neveste, am sunat veri, mătuși, foste amante, prieteni și am spus tuturor ce vreau.
Am încheiat lista de telefoane și n mai aveam ce face.
A doua zi am mers la serviciu și mi-am dat demisia. Patronul m-a privit lung neânțelegând ce se întâmplă.
-Domnule, dacă vrei un salariu mai mare putem sta de vorbă.
-Nu vreau domnule nimic, vreau să demisionez.
Am plecat la un notar și mi-am făcut testamentul apoi am fost acasă și am făcut curat.
Bunica avea sicriul în pod și cumpărăturile toate pentru înmormântare.
Nu eu nu cumpăr nimic.
Cuvintele doctorului le auzeam tot timpul... să apară un loc în program...pe cale naturală.
Și sunt atâtea chestii care nu le-am făcut...Nici măcar nu am ieșit vreodată din țară chiar dacă am pașaport.
Am urcat în tren pentru destinația Paris. Am bilet la vagon de dormit.
Am trecut de Episcopia Bihorului și mi-e somn.
Dacă nu mă mai scol?