Zuz e numele unui băiețel care nu și-a cunoscut niciodată părinții. Țara din care pornise la drum se afla la distanță de șapte nuci tocmai din era luminilor adică de undeva din vecinătatea apelor acelea pe care nimeni nu le umblase la drum ca să țină de sete ci numai ca însoțitoare de soartă.Zuz atunci când era mic se juca printre copacii lumii cei din grădina semințelor aurii din care creșteau semne. Singur în poporul său Zuz știa pe dinafară în ce unghi al curcubeului se ascunde astrul cel mare știa deasemnea pe de rost tainele înaltului căutător. Poporul lui Zuz dispăruse din cauze necunoscute celor șapte care stânși la sfat au hotărât că semnele care creșteau noaptea în grădina semințelor sunt aducătoare de fericire. Cum nimeni nu avea habar în ce se preschimbă ființa celelalte gânduri au decis să lase în alergare de muguri soarta lui Zuz care fără să vrea ajunsese personaj la un post de televiziune pe planeta vecină a țupirinilor. Cum plictiseala era pe cale să devină un simbol național al țupirinilor șeful din tura borcanelor moi a crezut de cuviință ca Zuz viitor erou pentru lumea copiilor să devină acționar principal la fabrica de ciumbuce acestea fiind un fel de ființe cu degete lungi. La intrarea în fabrică era pus un afiș pe care scria Zuz este fericit.Și astăzi mai poate fi citit. În fabrica ciumbucelor se intra numai după ce un înger care era deghizat în hidrobicicletă învârtea o morișcă. Apa aceea despre care vorbeam la început era doar o poveste. Zuz nu era un băiețel care nu își cunoscuse părinții ci doar gândul unei fericiri care tocmai se întâmplase. De aceea aventurile lui Zuz în țara ciumbucelor sunt gutuile acestui crăciun fericit.