Dimineața se trezește cu greu..Buimac încă de amestecul anestezic coniac-vodcă-coniac ce alimentează lucrul în tipografie și acasă în fata calculatorului. În urechi încă mai aude țacul cadențat, acompaniat de un șuier continuu al mașinilor de tipărit și vuietul ghilotinei electrice. Îi este greu să se ridice din patul supraîncalzit de propria-i nevastă care are temperatură și care predă în schimbul doi unor elevi indolenți și afumați ce n-ar veni la școală nici în schimbul unu. Problemele de peste zi îl macină și cu gândul la banii pe care trebuie să îi procure dar nu are de unde, plin de propriile-i reproșuri se împinge spre WC-ul ai cărui pereți sunt impregnați cu fum de țigară de la ultimele sedințe.
- Dacă aș tipări reclame cu țigări sau băuturi pe hârtia igienică sau un tabloid în rolă și cu multe poze cu vedete de cacao și politicieni de rahat ar avea omul ce să citească la baie!

De câteva luni șomer fiind, neavând de ales și atras de binefacerile democrației a înființat o firmă nouă care cheltuie pe chirii și taxe multe parale dar care deocamdată nu produce decât fum de țigară și excremente de câine. A închiriat un atelier care datorită lunilor geroase de iarna, a lipsei de bani, a imposibilității economic existențiale și noroiului în care se cufundă întreprinzătorul nostru zi de zi stă nefolosit, dar păzit de un câine-lup superb. Animalul a avut ghinionul sa fie cumpărat de la un crescător înainte de criză pentru postul de paznic fără plată. În schimb câinele este bine hrănit, îngrijit, periat și se dezvoltă armonios, așa cum ar trebui să se dezvolte economia noastră națională atinsă din păcate de jigodie.
Guvernanții, din interese"substanțiale" au schimbat iar formularele vechi de la facturi, chitanțiere și alte imprimate de genul ăsta, ca să mai scoată niște bani pe de-a moaca din buzunarul găurit al "intreprinzatorului" român , așa cum au făcut mereu și pentru a da de lucru tipografiilor clientelare și politruce. Nevoia de bani, dobânzile la împrumuturile luate pentru înființarea firmei îl macină arătându-i crucea si cuiele osândirii. Soarele nu mai apare din norii cenușii ai capitalismului securist, noua forma inventată de nebunia evoluției politice.
La C.E.C. mai avea în cont opriți pentru zile negre un milion de lei, bani care nu știu dacă ajung să faci ziua de naștere a câinelui sau să cumperi ceva carne, dar practic era milionar ca orice pensionar sărac, ca nea Emil singurul său angajat..!..Tanti de la ghișeu după ce îl pune sa scrie de vreo șapte ori codul numeric personal pe un formular banal de bancă tipărit la trei culori pe hârtie offset satinat, ștampilat și semnat pe toate părțile, cu gândul la șoriciul de porc lipsă de Crăciun și obișnuită să servească marii miliardari făcuți la comandă îi plătește omului în loc de unul, zece milioane în bancnote din pvc de culoare magenta deschis aproape roz și cu fereastră de siguranță transparentă, pe lângă alte multe protecții împotriva falsificării. Seriile erau imprimate separat cu negru
La întrebarea acestuia creștină :
-Da ce mi-ați dat cucoană aici?-femeia răspunse ofuscată.
-Da ce ți-am dat mai puțin? Când a realizat că plătise de zece ori mai mulți bani era în stare să zâmbească de complezență ...la plural, cu gura până la urechi și anul viitor drept mulțumire.
Pe tejghelele , mesele și peretii CEC-ului zac numai afișe pline de figuri rânjind la comandă tâmp și forțat, ca la multinaționale sau la supermarket-uri, prospecte, pliante bine tăiate, fălțuite și biguite cu ofertele tentante ale băncii.
- Să iau și eu din fiecare, să am modele, portofoliu pentru clienți că de citit degeaba le citesc, nu se aplică... șopti în barbă mai mult în ciudă.
Drumul spre parcarea unde lipise cu greu mașina lui albastru mijlociu trecea prin "Ciș", așa cum spuneau pe vremuri purtătorii de matricolă din "Liceul Lazăr" parcului ultracentral; Acolo, pe o bancă stătea și fuma Sorin un prieten vechi lăsat de curând pe drumuri după o viață de muncă la tipografia facultății de jurnalism, fosta Academie Ștefan Gheorghiu. Se îmbrățișează grăbiți dar bucuroși de întâlnirea neașteptată . Schimbă între ei cărți de vizită tipărite policrom cu relief , timbru sec și cerneală gonflabilă și stabilesc să se întâlnească la o vodcă după sărbători. Pe cartea de vizită a lui Sorin scria cu litere de o schioapă în dreptul funcției , Foto Fâțu Sorin, Director de Bancă, iar la adresă , Parcul Cișmigiu. Așa era el mai pișicher, fost linotipist culesese mii de cărți la viața lui în toate limbile globului. (Nu a mai apucat pensia, plumbul și vodca făcându-și repede datoria).

După o nouă zi cheltuită degeaba a economisit cu chiu cu vai bani pentru țigări ieftine și vodcă proastă dar cu etichetă frumos poleită în folio auriu și perfect ștanțată. Oprește mașina, LADA lui comunistă pe care o folosește la construirea capitalismului sălbatec în fața primului chioșc întâlnit, unul dintre puținele care au scăpat nedemolate în urma primarului democrat, și își face plinul cu un pachet mai ieftin și cu o jumate.
Fericit ca "a dat Dumnezeu", ajuns acasă se repede la calculatorul personal cumpărat din bucăți, culege un pahar proprietate personală din vitrina proprietarului și caută disperat să aprindă cu mâinile tremurânde o țigară, încercând să alunge astfel cât mai repede stresul de peste zi. Eșec total. Pachetul de țigări lipsă la apel. Se întreabă uimit ce naiba a făcut cu jumătate din rezultatul muncii pe ziua de azi?...iar răspunsul vine rapid:.. l-a tras în piept vânzatorul-patron. O avea și el nevoie de un pachet ieftin de țigari sau pur și simplu a uitat să îl pună în punga cu burduf de șapte centimetri, bine lipită, frumos colorată și plină de reclame, dar cam subțire!
Se îmbracă, se încalță, strânge din dinți și se mai întreabă încă o dată:
-Pe unde mă-sa am lasat pachetul ăla de țigări făcut din carton duplex cu spate alb de 300 de grame pe metru pătrat ?...
Coboară grăbit de la et.10 pe scări, că liftul merge doar până la 2 și zboară într-un suflet la patronul chioșcului scăpat ca prin minune de criza democrației să-l intrebe de ce naiba nu a băgat în punga cu mânere de șnur galben țigările plătite cu greu.
Omul nu știa nimic!
Cu gândul la morala "sărac da cinstit" întipărită în minte după experiența de la CEC l-a înjurat în sinea lui pe patronul escroc și consolându-se, a litografiat tot în gând cu litere aldine, la distanță de zece cicero binecunoscutul adevăr : "Tutunul dăunează grav sănătății".

Cu ultima încrâncenare a drogatului rămas fără doza zilnică de iarbă, a căutat pe traseu pâna la locul unde parcase mașina rămasă în pană de benzină.
La locul cu pricina zăcea plin de noroi și călcat de mașini scumpe de teren conduse de puști de bani gata, sau de panarame ieftine pachetul lui de tigări.
Cerneala pe bază de ulei încă nu se decolorase complet păstrându-și pe alocuri strălucirea roșiatică îmbietoare iar crucile de potriveală pentru spectrul color erau perfecte, conform fișei tehnologice de lucru. Cu mâinile obosite și impregnate de cerneluri greu lavabile scoase fericit din pachet o țigare aplatizată și o aprinse.

"Încă din timpuri trecute tiparul a constituit un domeniu și o meserie fascinantă deoarece nevoia de exprimare a oamenilor a făcut posibil prin această invenție ca invătămintele ,gândurile, povestirile, ideile, atâtor generații, să rămână veșnice. Într-o carte celebră, Marshall McLuhan a considerat că inventarea tiparului a determinat intrarea omenirii în ceea ce el a numit -Galaxia Gutenberg-"

Pentru tipograful patron galaxia lui intrase în implozie.