a treia oară cum e de altă natură cu-atât mai mult
presimt un final deloc bun

prima oară eram pe mica platformă de pe coliba din câmp paznic de zi la harbuzărie mană cerească o închipasem cu tata și Didi fratele mai mare cu trei ani aveam 9 hei zice tata proptind scărița e gata acum alegeți cine-i cu vitele și cine vrea paznic puteți să faceți cu rându eu fac de noapte dar vorba vorbă să fie voi hotărâți frate-meu și-o fi zis pun vaca și junca la căruță berbecul îl leg de benchiuș mieii se țin după el îl priponesc pe izlaz mohor lăptiugă holboră vacile se satură vin acasă cu coșul plin sunt liber ce să stau singur cuc ca cioara-n par pe colibă cu ochii beliți la ce așa să fie zic eu repede să nu se răzgândească cu câteva zile în urmă fusesem cu tata cu căruța să-l aducem de la Roman nu circula atunci autobuzul stătea în gazdă la nașa mea de botez verșoară cu bunicu madam Mancaș vecina o strigă
madam Novac n-ar vrea băietu să mă ajute să duc astea la centru mă duc jurnale și cărți vechi îmbalotate cu sfoară să mor de curiozitate nu alta zic cam cât luați pe ele zice patru cinci lei îmi dăduse bunicu de bomboane și înghețată niște monede de 50 de bani le scot din buzunar erau 7 oftez am doar trei jumătate da ce vrei să le iei zic tris da îmi pune mâna pe creștet atunci ia-le pe gratis dacă îți place să citești
habar n-aveam de comoară le-am adus la căruță tata n-a zis nimic îmi cunoștea meteahna de când m-a prins dezlipind un ziar de pe oglinda mare de cristal din odaie și-acum la loc de cinste stau în bibliotecă acele pentru mine comori legate de mine frumos jurnalele-s două volume cu NEAMUL ROMÃNESC PENTRU POPOR editat sub patronajul lui N. IORGA anii 1914-1915 ISTORIA ROMÂNILOR de XENOPOL FAMILIA lui MICHAIU VITEZULU analysa critica de GR.G.TOCILESCU cu autograf dat ca "Semn de amicală stimă Dlui C. Bottescu" la anul 1874 și ca o cunună-n tezaur MEDICINA PRACTICÃ de Medicul-Arhimandritul DONISIU PYRRU THESSALUL Iași 1849 minune de carte precum și FEMEIA FATALÃ roman fluviu de la începutul veacului trecut apărut în fascicule acum două volume
PROCES PIERDUT roman social de OLIMPIA și V.TEODORU cine-și mai amintește de ei [titlurile sunt redate literă cu literă] dar să nu bat câmpii soarele trăsese pe dreapta amurgul de somn se scărpina la ochi ca un prunc orizontul se cuibărea și el în mai mic luna plină prinsese puteri la fel și luceferii de-o parte și alta gata era îngânarea zilei cu noaptea și prima oară când tata întârzia născut la două-n amiezi poate de-aceea întâmpin zorii cu bucurie plenară și roua tristeții mi se pune pe suflet și-acum la ora-nnoptării nu mai vedeam să citesc cartea
era pusă în traistă se lăsase răcoarea cu furca cu două
coarne în mână îmi fac curaj ogoru-i în pantă din vale
tata nu vine în deal harbujii Laica neagra cățelușă cu
ochelari albi și blazon cafeniu tovarășa de pază dormea popușoi în sânga în dreapta sorică mai sus de vârful dealului luna din când în când pieptănată de fuioare de nori alburii ceea ce făcea ca vederea să perceapă un joc tenebros în zona obscură uite chiar acum rarele plante de floare soarelui cum le știu ziua par niște hoți care ba vin ba se retrag numai ca să bage spaima în mine hua pe ei Laica o rupe la fugă lătrând rupând parcă bucăți din tăcerile nopții cu cât fugea spre capăt de-ogor lătratul ei parcă venea de undeva dintr-o pădure stelară și eu eram singur hai c-am venit doamne ce spaimă am tras când l-am văzut și cât m-am bucurat puteai să vii și mai târziu zic bărbătos gata fuguța acasă nu-mi mai era frică plecam fluierând bucuros

a doua oară militar în termen de gardă la un depozit de arme noaptea de la 11 la 3 februarie iarnă cumplită prima oară când am avut voie să băgăm bocancii în pâslari și șuba peste manta căciula cu urechile trase la postul dinspre răsărit cel mai departe de corpul de gardă 250 metri lungime pe laturea mea două rânduri de sârmă-nghimpată în spate pădurea de pe biutele ce ascundeau în pântecul lor amament și muniții consemn patrulare fără trecere de colț încărcătorul cu gloanțe reale un foc în plan vertical de avertisment de nu se predă foc în plin la picioare înghețată bocnă zăpada prima mustață înghețată și ea și-o jumătate de lună scrâșnind la rându-i de frig promoroacă la greu pe beldiile rămase pe câmpul pustiu de după garduri ciori mute în salcâmii albi rebegind și iarăși
acolo sus fuioare de nori sau poate așa vedeam eu pintre genele grele de alb călcam în patrulare cu înverșunare omătul ca un robot programat gonind căt puteam cu biciul voinței imagini aiure de teamă de miezul nopții sigur trecuse demult când cugetul mi-a găsit un tovarăș o ființă m-am rezemat de copac în spatele meu după gard o slabă bufnitură amorțită de frig din salcâm căzuse o cioară din stânga pe fundalul de alb și umrbele lunii trecând prin copaci încet furișându-se parcă venea cineva abia bănuit inima-n gât îmi zboară mănușa din mână mă trântesc la
pământ armez cartușu-i pe țeavă urlu din rărunchi cine-i stai că trag o dată de două de trei ori strig el nimic orice cartuș tras trebuie justificat nu tragi tu așa de nebun că ajungi de nu te vezi la batalionul disciplinar el tot vine eu disperat stai în [aici e o înjurătură DOMNească accentuată cu-o tonă pe z] tăi
că trag ridic gura țevii și trag crapă în bubuitură
noaptea în două și curge peste tot promoroaca smulsă de suflu speriate ciorile zboară care-nctro țipând sinistru e la pământ cu brațele ridicate îți zbor creierii dacă te miști[înjurătură de mamă cu-accent tot pe z] butonul de-alarmă mi-i cald un freamăt simt în mine de stăpânitor și de teamă aud zăpada trosnind sacadat în pas alergător sergentul de schimb însoțit stai țip cine-i zice sergentul de schimb parola
o spune ce-i să trăiți tov sergent lasă dracului zice
de ce ai tras îi arăt pe direcția puștii culcat dă comanda cine-i că trag țipă el se-aud închizătoarele cartușele-s pe țeavă eu se aude un scâncet era Þârvuica de la latura dinspe apus patrulând adormise mă rog rapoarte sictireli ]n final m-am ales cu bulău 7 zile la Ghencea șapte zile de instrucție-n draci culcat salt înainte culcat drepți asta-i mișcare soldat gaze mască aer puțin până la... fuga marș
înapoi adunarea sânge-n cagulă sudoare pe noi noapte
alarmă echipatru cinci șase șapte opt în cimitir adunarea două trei ore săpam și-astupam gropi cu lopățica de liman avea o moacă pătrăcioasă smolită frunte teșită și dinți ca de cal tov caporal că m-am jurat și i-am și spus la plecare scrâșnind în viața asta dacă te prind îți fac omletă biluțele să
nu mai aduci pe pământ o jigodie ca tine hai sictir

a treia oară acum simt cum o ceață se pune-ntre noi și te cuprinde încerc să te smulg din ea și luna e plină pe cer fără fuioare e februar și ziua e caldă cu soare
de unde ceața asta atât de groasă-ntre noi femeie...