Între generații au fost divergențe de când lumea! Nu ar trebui să facem caz, în mod suplimentar, pe această temă. Și totuși, înclin să cred că prezentul actual reprezintă o situație deosebită față de altele. Se suprapun mai multe feluri de nou și tot atâtea de vechi, ceea ce creează un stres suplimentar, atât pentru reprezentanții noului, cât și pentru cei ai vechiului. Fără să fiu genul de om tentat să minimizez meritele trecutului, dar nici să-l glorific, încerc să moderez o discuție dintre reprezentanții a două generații.

Dl. Nou
Ne criticați pe noi, tinerii de azi, că nu suntem buni de nimic! Dar ce fel de țară ne-ați lăsat? O economie ineficientă, cu tehnologii învechite, forță de muncă înbătrânită și foarte sindicalizată. Vechile relații ale partidului unic s-au transferat în sindicate, care în plus utilizează și canalele fostei Securități în a-și păstra privilegiile. Noi, tinerii de azi, ce să facem? Prin ineficiența voastră ați făcut ca vârsta de pensie să tot crească, prelugind hegemonia voastră la cârma societății și forțându-ne să plecăm din țară. În același timp vă plângeți, ca părinți, că vă pleacă copiii din țară, iar, ca cetățeni, că nu va mai avea cine să muncească să vă plătescă pensiile!

Dl. Vechi
Sunteți nedrepți! Noi nu ne-am născut în poziții de conducere! Pentru a ajunge acolo, am luat-o de jos, am muncit zeci de ani, treaptă cu treaptă, pentru a ajunge, pe meritele noastre, în aceste poziții. Voi nu doriți să faceți nici un fel de efort pentru a schimba situația, școala nu vă place, slujbele disponibile în țară nu vă convin, schimbați tot timpul locul de muncă, fără a vă dedica, fără a pune pasiune în nimic!
Noi formam o echipă mare în trecut, fiecare își știa bine locul, muncea pentru a avansa și de cele mai multe ori promovarea, bazată pe merite, se și întâmpla! Voi ați vrea să vă pună cineva direct șefi, cu salariul mare, fără a avea niciun fel de contribuție la creșterea instituției respective și niciun fel de respect față de cei mai în vârstă, pe care i-ați găsit acolo! Voi nu mai știți să faceți echipă, nici la locul de muncă, nici în societate, nici în sport, nici măcar în familie! Nu vă mai căsătoriți, trăiți așa de pe o zi pe alta! Nici să vă distrați nu știți! Stați toată ziua cu nasul în calculator!

Dl. Nou
Aproape că aveți dreptate în toate cele spuse, dar bazat pe o logică care a fost valabilă pentru voi, dar pentru noi nu mai este. De ce nu înțelegeți că s-au schimbat multe de pe vremea voastră. S-a schimbat logica lucrurilor! Logica bivalentă, a lui Aristotel, a ținut peste 2000 de ani, iar în ultimii 50 de ani s-a shimbat de nenumărate ori, de la cea trivalentă, polivalentă, la logica fuzzy, în care suntem nevoiți să trăim noi acum. Nu este deosebit de ușor, și nici plăcut, să trăiești în astfel de condiții, când la orice problemă există o infinitate de răspunsuri, de căi de urmat, și numai Dumnezeu știe pe care s-o alegi!
De ce făceați voi o mare echipă și multe altele mai mici? Pentru că trăiați toți ca într-un acvariu, unde miza nu era prea mare, având totul porționat, nu puteați să vă întindeți mai mult indiferent cât de merituoși ați fi fost. În aceste condiții nu aveați altceva mai bun de făcut decât să colaborați! Nu erau pești mari care să-i înghită pe cei mici! Evident că sistemul era ineficient și de aceea a și dat faliment. Nu poate exista eficiență fără proprietate, concurență sau motivație, ori sistemul în care ați trăit voi nu avea nimic din toate acestea!
Noi trăim vremea în care acvariul s-a răsturnat în ocean, pentru toți din lume, din motivul globalizării! Pentru noi, românii, și foștii noștri colegi de socialism, în plus, pe lângă globalizare a mai intervenit și schimbarea sistemului politic.
În ocean suntem suficient de mici încât să ne poată înghiți oricare, și niciodată suficient de mari, pentru a fi la adăpost. Globalizarea, libertatea de acține deplină, înseamnă rechinism! Nu facem echipă, pentru că nu știm cu cine, nu ne căsătorim pentru a nu ne limita libertatea de acțiune, nu ne distrăm, așa cum vă distrați voi odată, în acvariu, dar ne distrăm în felul nostru, pe care voi nu-l înțelegeți!

Dl. Vechi
De acord cu comparația acvariu-ocean. Chiar este interesantă! Dar există o metodă de autoînfrânare a unor porniri spre comparația perpetuă! Aceasta duce spre o formă de anxietate prematură. Cultura este soluția! Oameni de cultură celebri, precum și alții mai puțin celebri, au trecut trecut de astfel de stres prin activitate culturală. Cultura te învață că există în viață și altceva decât competiția economică, că economia de piață nu este totul pe lume! În fond, în țările dezvoltate, efectele globalizării a apărut mai demult și acestea au fost preluate fără a periclita prea mult cultura și viața socială. Ce este la noi acum nu am putea spune că este o economie de piață normală, ci este o economie sălbatică de piață, care nu ține cont de nimic!

Dl. Nou
Da, cultura este un refugiu, dar câte exemple pozitive avem de când am ieșit din acvariu? Și în cultură se aplică modelul acvariu-ocean! Oamenii de cultură de altădată obțineau rezultate vizibile la nivel redus, dar se simțeau bine, erau permanent pe un podium. Astăzi valurile oceanului le-au luat podiumul de sub picioare, motiv pentru care aproape toți au trecut în tabăra nostalgicilor fostului regim. Rezultatele acestei perioade sunt contradictorii, de exemplu Florin Piersic, apreciat pentru talentul său oratoric, a lăsat, ca cea mai importantă creație, rolul mutului din ”Zbor deasupra unui cuib de cuci”, în care evident că nu spunea o vorbă! La capitolul hegemonie prelungită la extrem, pe căi comerciale și nu artistice, este exemplul Stela Popescu - Alexandru Arșinel! Ce să învețe tinerii de azi din aceste exemple? Să nu mai vorbim de armata de ”oameni de cultură” care se ocupau doar cu preaslăvirea regimului! ...
Să ne fie clar, noi reprezentanții noii generații, putem fi acuzați de multe, dar nu că suntem nostalgici! Nu avem după ce să fim nostalgici! Oricum ar fi acum, dar nu vrem să fie cum a fost pe vremea voastră! Am încercat să găsim repere în oamenii de cultură dinainte de socialism, și ce-am găsit? Nu ceva demn de urmat! ...
La prima noastră tentativă de a intra în Europa”, cea de pe vremea Regelui Carol I, care avea toate premizele pozitive, avea entropia foarte mare, cum am zice azi, reușita a fost frânată de naționalism, care avea ca reprezentant de frunte pe marele și inegalabilului poet Mihai Eminescu! ... Ca politician, era naționalist, și încă unul foarte activ și consecvent. Naționalismul ar însemna reîntoarcerea la acvariu, asta ne dorim?
La a doua tentativă, cea dintre cele două războaie mondiale, cel mai mare logician al țării, profesorul Nae Ionescu, creatorul școlii de logică și filozofie care i-a dat pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Grigore Moisil, a fost, ca model, greșit preluat de o mișcare politică ultranaționalistă, adepta utilizării crimei politice pentru atingerea scopurilor, și iar tentativa noastră de ieșire la ocean a eșuat!

Dl. Vechi
Da, dar această ieșire a noastră la ocean, care chiar dumneavoastră spuneați că este grea și frustrantă, nu ar putea duce la dezmembrarea naținii, prin scăderea în consistență a ceea ce ar mai rămâne în interior?

Dl. Nou
Este o greșeală care se face frecvent, intenționat sau neintenționat! Nu trebuie să considerăm că toți care pleacă din țară sunt valoroși, iar cei care rămân sunt lipsiți de valoare! Plecarea din țară ține de alte resorturi, nicidecum de cel al valorii. Astfel, în domeniul literaturii, mecanismul a funcționat invers, și anume, scriitorii români din exteriorul țării nu sunt bine apreciați în interior! Această ieșire în ocean are efecte pozitive dacă există o justă apreciere a valorii și pentru cei care pleacă și pentru cei care rămân. Þări precum Grecia, Irlanda, Polonia, Israel, Armenia, etc., ar fi de neconceput fără a lua în considerație diaspora, pe de altă parte cei din exterior au ca proritate contribuția lor la creșterea țării mamă. Lobby-ul lor făcut pe lângă puterile mondiale au un rol benefic la întărirea nației.

Dl. Vechi
Și care este eficiența acestei teorii, dacă din 1990 și până acum imaginea românilor în străinătate a tot scăzut? Străinii ne văd doar ca țigani sau hoți! Este imposibil să mai faci o excursie sau un concediu în străinătate fără să te indispună diferitele manifestări negative la simplul auz al limbii române!

Dl. Nou
Este vina autorităților române și ale presei autohtone!
Autoritățile se spală pe mâni când o serie de infractori pleacă din țară, considerând că au scăpat de ei, că aceștia intră în jurisdicția tării gazdă. Nimic mai fals! Ei peste tot sunt tot cetățeni români și România are obligații față de ei și față de țara gazdă!
Presa română, care se deprofesionalizează pe zi ce trece, caută doar subiectele de scandal, care, preluate de străini, le permite acestora să-i incrimineze pe toți românii, de multe ori, și când nu este cazul!

Dl. Vechi
După ce o să reușiți în străinătate, aveți de gând să vă întoarceți în țară?

Dl. Nou
Da! Fără nici un dubiu, mă voi întoarce!

Dl. Vechi
Și, când vă veți întoarce, veți face afaceri în România, sau veți candida la o poziție politică?

Dl. Nou
Evident da, și pentru una și pentru cealaltă! Dar întrebarea dumneavoastră trădează o prejudecată, că cei care se întorc vin să câștige, prin afaceri sau politică. Este evident că orice om vrea să câștige, problema este cum? A câștiga, și în afaceri și în politică, presupune să fii mai bun ca ceilalți. Ideea câștigului necinstit există peste tot, dar, pentru români, acum ea este mai puternică în interior decât în exterior. Deci, cu cât vor fi mai mulți cu experiența din exterior, cu atât crește șansa unor schimbări pozitive! Cel puțin asta este situația în prezent. Să facem eforturi comune ca ea să se inverseze în timp!