În general, turiștii care vizitează Londra, Parisul, New-York-ul nu sunt atrași să vadă un bazar, deoarece nu este reprezentativ. În schimb, pentru cei care ajung la Cairo, Casablanca, Istanbul, adică în Orient sau Nordul Africii, o destinație turistică frecventă o reprezintă acel loc în aer liber, în care se vând tot felul de obiecte. Pentru un oraș cum este Marrakech, care trăiește aproape exclusiv din turism, bazarul a devenit centrul vital al activității economice.
Cine dorește să cunoască mai bine capitala turistică a Marocului are nevoie de un ghid, iar eu am beneficiat de plăcuta prezență a lui Bahits Aalami.
Într-o seară de martie mă aflam pe terasa unei cafenele amplasate strategic, de unde aveam în față spectacolele din piața Jamaa al Fna, asemănătoare parțial cu cele din iarmarocul de lângă curtea din Iași, descrise de Vasile Alecsandri astfel: "scamatori scoteau foc pe nas, își sfredeleau palmele sau înghițeau săbii", alții "se jucau cu ghiulele de tun ca niște nuci și ridicau gogeamitea calul în spate" sau "stambuliști sprinteni și mlădioși ca pisicile pășeau cu ochii legați printre cuțite și băteau cu biciușca o biată căciulă și alta, și iar alta, necontenit". În această hărmălaie aparent mioritică din secolul XIX, lipsa ursarilor - specialitatea exclusivă a țiganilor - era suplinită de prezența dresorilor de șerpi, care făceau deliciul turiștilor veniți de pe toate meridianele lumii, pe care îi așteptau cele peste 20 de autocare, parcate de-a lungul bulevardului Muhammad V din apropiere. Celelalte trei laturi ale dreptunghiului format de piața Jamaa al Fna erau formate de clădirile cu maxim două etaje ale Madinei al Qadima. În aer plutea mirosul de carne prăjită pe grătarele vânzătorilor ambulanți, care îmi „muta” nasul. Se lăsase întunericul și pe bolta cerească se vedeau licărind stelele. Cornul lunii îmi amintea că sunt într-o țară musulmană. Piața era luminată artificial de reflectoare colorate, instalate pe stâlpi, care, împreună cu focurile scoase pe nas și gură de către scamatori, creau o atmosferă de vrajă, de teatru fantastic.
Așezat pe un scaun alăturat, Bahits sorbea ceai de mentă, absorbit fiind și el de spectacolul gratuit. Răcoarea nopții îl obligase să-și desfacă puloverul de la brâu și să-l îmbrace. Eu îl imitam în cele mai mici detalii.
- Clima este uscată și foarte caldă la Marrakech, cu temperaturi ce ating în timpul verii chiar 50 grade Celsius la umbră, a început Bahits să-mi explice gestul său. În martie, la amiază este destul de cald, se ajunge chiar la 25 grade Celsius, dar după asfințitul soarelui se lasă răcoarea. Se face simțită prezența la nici 40 de kilometri depărtare a munților Atlasul Înalt, a căror creste sunt încă acoperite cu zăpadă.
- De altfel, acesta este, cred eu, șarmul Marrakech-ului, l-am întrerupt eu pe Bahits. Aici coexistă contraste la care obligatoriu o componentă este exotică: deșert-înățimi alpine, dune de nisip-zăpadă, palmieri-conifere, vestigii de sute de ani construite din piatră sau pământ bătut (n.a. "terre pisée") - edificii moderne din beton sau metal, labirintul de străduțe înguste din Madina al Qadima-bulevardele largi din noul cartier Gheliz.
- Ai dreptate, m-a aprobat ghidul meu. La aceste contraste se va adăuga încă unul: bazar-marile suprafețe comerciale. În curând se va construi și la Marrakech un supermarket de tip "Marjan" (n.a. Mărgean), așa cum ai văzut la Casablanca.
- Bazar este un cuvânt arab sau este preluat din altă limbă?
- În limba arabă, "bazar" înseamnă comerciant de grâne, iar în cea persană este o piață acoperită. Acest cuvânt a fost introdus în Europa cu înțelesul de magazin sau piață descoperită unde sunt vândute tot felul de lucruri. Pentru o piață acoperită arabii utilizează cuvântul "qaisaria", iar pentru una descoperită -"soq". În madina, termenul de "bazar" este utilizat pentru una sau mai multe străzi înguste, specializate în comerțul anumitor produse, ca de exemplu: mirodenii, podoabe de aur, articole de marochinărie, covoare etc. Noi, musulmanii din Nordul Africii, că suntem arabi sau berberi, am avut întotdeauna spiritul de comerciant în sânge. Chiar și Profetul Muhammad a avut un magazin de textile într-un bazar din Mecca.
- Am înțeles, prietene Bahits. Explici foarte bine. Ai fi putut face o carieră frumoasă și în turism. Apropo, am văzut în Algeria, la începutul anilor ’80, mari spații comerciale denumite "Soq al fallahii" (n.a. Piața țărănească), de fapt niște magazine universale construite de guvern după modelul celebrului "ÞUM" (n.a. "Þentralnâi Universalnâi Magazin") din Moscova. Din păcate, a fost copiat și modelul de aprovizionare socialist. Galantarele erau aproape goale. Când venea vaporul cu unt importat, peste câteva zile în "Soq al fallahii" apărea acest produs. Datorită prețului subvenționat, se formau cozi incredibile, unde numai poliția putea face ordine. Cei care nu ajungeau să cumpere la „Soq al fellahii”, se duceau la unul dintre buticurile private din apropiere, unde pachetele de unt erau la discreție, dar la un preț mai ridicat cu până la 50 de procente. Același lucru se întâmpla și în cazul altor alimente: cartofi, ouă, ulei. Am avut ocazia să văd o coadă unde poliția nu a mai făcut față. S-a întâmplat la "Soq al fallahii" din Oran. În galantare apăruseră ouă după o lungă perioadă în care nu mai venise nici un vapor cu astfel de produse. Magazinul era deja plin de clienți înghesuiți, majoritatea fiind formată din femei. Se putea cumpăra numai câte un carton cu 30 de ouă. Problema era că fericiții cumpărători, ținând cu mâinele cartonul deasupra capului, nu puteau să iasă din "Soq al fallahii", datorită mulțimii din spatele lor. La un moment dat îi lăsa puterile și scăpau ouăle, mânjind hainele lor și ale celor din jur. Pardoseala devenise alunecoasă, ceea ce provoca creșterea proporțiilor dezastrului. Mii de ouă plătite nu au mai ajuns în tigăile gospodinelor, s-au spart pe jos. Tristă întâmplare, de bazar socialist, nu-i așa? am întrebat eu.
- Eu nu am avut ocazia să văd astfel de cozi și nici nu-mi doresc. Marocul prezintă o abundență de produse alimentare, deși nu dispune de zăcămintele de petrol și de gaze ale Algeriei, a răspuns Bahits.
- Ce-ai spune dacă am vizita acum bazarul din Madina al Qadima? l-am întrebat eu pe ghidul meu.
- La ora asta târzie? Doar dacă vrei să verificăm cât este de bună aprovizionarea bazarului cu bere, mi-a propus Bahits, după care a golit paharul cu ceai de mentă.
- Cum vrei tu, doar ești ghidul meu în Marrakech, l-am aprobat eu, imitându-l în cele mai mici detalii, cu gândul la bazarul cu bere...