Am propria mea hartă a lumii cu țările pe care le iubesc. În ele există orașe fără semafoare și fără bariere, există case medievale locuite de cavaleri și domnițe care în loc de zebră traversează străzile pe cai înaripați iar polițiștii împart acadele și tuberoze în loc de amenzi. Am o colonie de visuri întruchipate în oameni cu naționalități perfecte, fără religii și fără forțe armate. Pe mările și oceanele hărții mele plutesc într-o derivă romantică încântătoare transatlantice de mătase și barje încărcate cu miere, papioane, parfum de cacao cu lapte și esență de pâine caldă. Se văd și păduri pe harta mea, păduri de un verde etern și strălucitor în care regii animalelor sunt inorogi bleu iar reginele lor sunt păsări colibri cu piciorușe aurite și ciocuri de bezea. Râurile de pe harta mea curg ziua iar noaptea dorm, să fie veșnic proaspete. Lacurile sunt pline de nuferi transparenți prin care se vede viitorul roz iar gâzele locului, incandescente, le iluminează seara în culorile a patru curcubeie deodată, fiecare având câte șapte culori diferite, mereu altele. Se văd și munți pe harta mea, munți îndrăzneți ca o declarație de dragoste în ploaie, născuți din vulcane de feromoni și explozii subterane ale unor dorințe nemaipomenite, obraznice și binevenite. Am propria mea hartă a lumii în care trăiesc de când te-am cunoscut pe tine, exploratoarea vieții mele de matelot al unei flote nepotolite și cartografa sufletului meu!