Viață de circar

Ioan CREÞU

A venit circul în orașul nostru. Ca de obicei, prilej de bucurie pentru cei cu vîrste cuprinse între 2 și 99 de ani. Parada de început de spectacol uimește și înfioară întotdeauna. Lumini colorate, muzică, dresuri de animale, clovni, zburători la trapez, toate oferite, preț de două ceasuri, de oamenii rulotelor. Pentru care un zîmbet și o uimire a unui copil reprezintă cea mai mare răsplată.

Circul „Europa” se află în turneu din primăvară. Pînă acum a oferit spectacole în Transilvania și, pînă pe la toamnă, după cum va fi vremea, vor evolua în fața moldovenilor. Sediul se află în Budapesta, iar circarii sînt atît din Ungaria, cît și din alte țări. Aparține familiilor Takacs și Richter, de peste 400 de ani, și au dat spectacole prin toată lumea. Traiul acestor oameni, fără fard, este unul obișnuit. Merg în turnee cu familia, chiar dacă vreunul nu are nici o legătură cu arena. Nici nu s-ar putea altfel, doar casa lor se află în rulote timp trei sferturi din an. Moderne, dotate cu toate cele necesare: televizor, frigider, aragaz. Au sosit în tîrgul Romanului cu o groază de animale: urși, 2 cai, 4 ponei, o camilă cu puiul ei, pe care-l cheama Bacău, acolo a venit pe lume . Mai sînt pitoni, o ananconda, un șarpe mambo – care e veninos, iguane, dragoni, tarantule, chiar și o văduvă neagră. În arenă evoluează fachiri, contorsioniști, bicicliști care călăresc doar o roată, și celebrul Traian Cristea, care, la 73 de ani, este cel mai vîrstnic acrobat din lume.
Povestea lui de circar a început pe cînd avea 7 ani. Împreună cu fratele lui s-a gîndit să facă un ban, că tot se zbenguiau pe malurile Begăi, cît era ziulica de lungă. Așa că s-au apucat să execute diverse numere de contorsionism și acrobații prin baruri. Fratele lui fusese prieten cu Johnny Weissmuller, celebrul Tarzan, așa că și-au spus trupa „Tarzan”. După 23 august 1944 au lucrat ca liber profesioniști o perioadă și au avut un succes nebun. Unul dintre spectacolele care fascinau mulțimea de gură cască era servitul mesei pe sîrmă. Întindeau coarda între două blocuri de locuințe, la nivelul acoperișului și își făceau ratotă, cum se spune în Banat, adică omletă. Aveau și șampanie și un pahar în plus. Strigau către cei aflați dedesubtul lor, la cîteva zeci de metri: „Vă rugăm stimați spectatori, poftiți la noi, pe sîrmă, la un pahar!” Bineînțeles, nimeni nu era nebun să se cocoațe acolo. Și mîncau cei doi Tarzani, fără să fie asigurați de plasă sau lonjă, timp de vreo două ore, în timp ce jos se făcea chetă pentru ei. De altfel, niciodată frații Cristea nu au lucrat cu plasă sau cîrlig de siguranță. Au făcut și cascadorie, jucînd în filme artistice, în „Dacii și romanii” fratele lui era cel care executa scena aceea cu înfiptul cuțitului printre degete. După venirea lui Ceaușescu la putere, s-a terminat cu liber profesioniștii și a fost nevoit să se angajeze la circul de stat. A lucrat acolo pînă la pensionare și a văzut o groază de țări străine, mai ales cele din Est, a ajuns chiar în Mongolia. Apoi s-a angajat la „Europa”, împreună cu feciorul și nora lui și nu se lasă de circ, viața lui e deasupra arenei, fără plasă, fără lonjă, cu tălpile pe sîrma aceea subțire. Să-i lase cu sufletul la gură de fiecare dată pe cei de jos.
Clovnul circului este un tînăr căruia i-a plăcut, de cînd a deschis ochii pe lume, de arena fascinantă. Provine dintr-o familie care și-a făcut un crez de viață din zîmbet, pentru ei, rîsul unui copil nu poate fi prețuit în bani. Are brevet de clovn, cum ar veni, este autorizat să facă oamenii să rîdă. A cîștigat și clovnul de aur la un festival de la Monte Carlo, o distincție care nu îi face pe clovni să izbucnească în hohote de rîs, ci de plîns, de bucurie. Sînt și ei oameni și după ce se sting luminile sub cupolă și își scot bila aceea care o au pe nas, redevin ființe obișnuite.
Dresorul de animale nu prea vorbește românește, dar pricepe destul de bine. Ne traduce clovnul cele ce spune despre dihăniile care îi sînt atît de dragi. Cel mai mîndru este de cămiluța cea mică, numită Bacău. Dar nu uită de celelalte, pentru că el le poartă de grijă, le hrănește, le alintă sau le ceartă. A fost rănit, nu o singură dată, cămila îi mai trage cîte o copită, urșii îl mai zgîrie sau îl mușcă.
Aurelian Ciocîrlie este cel mai „fioros” personaj din arena circului „Europa”. E fachir, scoate foc pe gură, merge pe sticlă pisată și se așează pe cuie. Spectatorii tremură și se miră. Dar cel mai tare se înspăimîntă cînd Aurelian apare în arenă cu șerpii. Are doi pitoni tigrați, unul de vreo doi metri,celălalt de 6 metri. Împreună cu soția lui, Oana Mihaela, își înfășoară reptilele în jurul trupului, dacă nu ar fi dresați, șerpii i-ar putea ucide prin strangulare. Dar nu se tem, Aurelian dresează tîrîtoarele de vreo 10 ani. Mai au un șape veninos, un mambo, un anaconda, varani și tarantule, cu ele prezintă numere exotice.
Am intrat în cort și ne-a izbit o căldură cumplită. Dresorul ne-a spus că asta nu-i nimic, cînd au fost în turneu în Siria, au dat spectacole pe o căldură de 60 de grade. Ne arată minunile acelea de sîrme și încearcă să ne explice cam la ce folosesc, dar renunțăm, e prea complicat și prea cald.
Cînd am ajuns noi în cealaltă parte a cortului, un dresor de urși stătea liniștit pe un scaun și îl dojenea pe Brumi. Brumi e o mogîldeață blănoasă, în vîrstă de patru luni și tocmai coborîse din copac. Nu stătea o clipă locului, deși Radu Teslariu, romașcan de-al nostru, spunea că ursulețul ar fi trebuit să doarmă de mult. Maistrul de urși lucrează cu animalele de prin 1960, de cînd s-a angajat la circul de stat, la început ca îngrijitor, apoi ca dresor. Își iubește atît de mult animalele, încît dacă cineva le-ar înjura, ar fi în stare de orice. Nu se poate să lucrezi cu vietățile astea dacă nu le iubești, spune Radu Teslariu.
Plecăm spre ieșire. Dresorul ne povestește cum patronii circului au cumpărat doi cai și un măgar, de la niște țigani, erau slabe animalele, numai piele și os. Le-au luat fiindcă altfel ar fi murit de foame, așa că s-au gîndit să le aducă mai întîi lîngă arenă. Le-au hrănit, le-au dresat și cei doi cai sînt acum printre vedetele spectacolului.
Să cînte muzica, să vină clovnii, să defileze acrobatele împaietate, să meargă caii cu panașe în buiestru, a început circul!

Material apărut în „Opinia romașcană”